Destin

Omorâm ce iubim. Restul oricum
nu a fost niciodată viu.
Nimeni nu îţi este atât de aproape. Pe nimeni altcineva nu doare
o uitare, o absenţă, uneori chiar mai puţin de atât.
Omorâm ce iubim. Să înceteze odată sufocarea asta
de la respiratul cu un alt plămân!
Nu ajunge aerul
pentru două persoane. Şi nu ajunge pământul
pentru corpuri unite,
rata speranţei e mică,
iar durerea nu poate fi împărtăşită.
Omul este animalul singurătăţilor,
cerb săgetat în coapsă,
sângerând în timp ce fuge.
Ah, dar ura cu care el fixează insomnia
cu pupile de sticlă;
când odihnit, când ameninţător.
Cerbul merge să se adape şi în apă apare
reflexia tigrului.
Cerbul bea apa cu tot cu imagine.
Devine - înainte de a fi devorat - (complice, fascinat)
egal cu inamicul său.
Dăm viaţă doar la ce urâm.

(în perioada 1 iulie 2021 - 1 octombrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)