NICHITA
Orice s-ar întâmpla răsare lumina
aidoma firului lacom de iarbă
nerăbdător de a întâmpina primăvara.
Orice s-ar întâmpla, orice va fi fost, va fi fiind,
vine o vreme când femeilor li se lungeşte părul negru
izbucnind pe neaşteptate ca o ploaie de primăvară.
Orice s-ar întâmpla – va fi fost, va fi fiind – răsare lumina
tresărind brusc în ochii tăi, pe buzele tale,
în cuvintele pe care mi le rosteşti la ureche, în şoaptă.
Orice s-ar întâmpla vine dragostea
fluturând din steaguri ca o armată tăcută şi tandră.
Orice s-ar întâmpla – va fi fost, va fi fiind –
vine o vreme în care caii nu mai mor.
Şi nici câinii nu mai vor.
0 comentarii
Arhiva rubricii
O întâmplare a fiinţei mele, Roxana PavnotescuA avea un prieten este cum ai avea un înger, Ioana Scoruș, un interviu cu Ion StratanNICHITA STĂNESCU Doar în martie şi în decembrie, Radu Sergiu RubaDragă Nichita, Anca ConstantinBuna Vestire, Radu-Ilarion MunteanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate