Ina trage cu ochiul şi intervine şi ea:
Degetarul cu monogramă a avut soarta matostatului, s-a pierdut undeva între vitrina Irinei şi noi. Eu îl ştiu din copilărie, dar nu a ajuns la mine, iar Ana nu îl are şi nici nu cred că îl ştie bine. În poveştile mele, "A" era de la străbunica Anghelichi Santorineu. Cu două bunici Anghelichi, cum altfel ar fi putut să o cheme pe mama? Iar între Irini şi Mary, cum ar fi putut mama alege un singur nume? Asta dacă vă întrebaţi cum de Riri era Irina Maria.
Pe iaia, bunica Mary, am cunoscut-o şi am iubit-o. Chiar dacă am mai uitat din poveştile despre ea, ştim că era născută în Mitilini, că venise la Calafat, de acolo la Sulina, unde l-a cunoscut pe bunicul şi pe urmă a ajuns la Brăila. Într-o poză de tinereţe avea un păr des şi lung, cum nu am mai văzut. Mary era blândă, dar ferma, lucru pe care îl avea şi mama şi pe care aş fi vrut să-l învăţ şi eu, dar nu mi-a ieşit.
Pe bunica Irini am iubit-o fără să o cunosc. Am încercat mereu să o descopăr în locul comun între mama şi verişoarele ei. De unde venea şi cum a ajuns la Brăila? Irini Santorineu nu cred că a fost din Santorini. Nu toţi grecii din Brăila erau navigatori veniţi din insule să se îmbogăţească.
Santorineii se pare că aveau într-adevăr o cetate, dar nu în Santorini, ci în Syros (o insulă tot din Ciclade). E plauzibil pentru că în Santorini nu avea de ce să îi cheme aşa. Numele are sens doar dacă s-au strămutat la un moment dat. Mereu m-am întrebat cum de străbunicul Temistocle a ajuns cizmar la Sulina. Nu ştim bine de unde, Santorini sau Syros, nu ştim bine când, străbunicul a traversat marea spre Asia Mică. Insulele din Egee au avut o istorie agitată şi întreţesută cu cea a grecilor din Asia Mică, iar mutările erau obişnuite. Cum însă sfârşitul de secol al XIX-lea acolo nu a fost unul simplu pentru greci, Temistocle, Anghelichi şi copiii au pornit în căutarea unui port mai calm. Aşa au ajuns la Sulina. Să fi fost pe la 1890 când Irini nu se născuse încă.
Irini a avut trei fraţi şi o soră, Maria, cea cu rama, cu icoana şi cu sângele de pe batistă din istoriile Irinei.
Eram mică când, dintr-o fotografie cu fraţii lui Irini, deja bunici, am înţeles relaţia între înfăţişare şi statut social. Dacă vă arăt fotografia şi vă spun că Nicolae a studiat la Poli (Constantinupoli), a scris poezii şi s-a însurat bine, că Trasibul, mai aventurier din fire, s-a apucat de negoţ şi şi-a deschis restaurant, la început la Balcic, pe urmă la Galaţi şi în final în Hios, pe promenada mare, iar Alcibiade, mai aşezat, a învăţat meserie de la tatăl său şi s-a făcut cizmar, sunt sigură că o să îi recunoaşteţi pe fiecare.
Poveşti despre Sulina copilăriei mamei mai sunt, dar Irini nu mai era. Despre ea tot nu ştiu mai multe decât că părinţii ei au plecat din calea războiului ca să se nască la Sulina şi să îşi aştepte 9 ani logodnicul plecat la război în locurile de unde veneau ai ei. O Penelopa la gurile Dunării.
Degetarul cu monogramă a avut soarta matostatului, s-a pierdut undeva între vitrina Irinei şi noi. Eu îl ştiu din copilărie, dar nu a ajuns la mine, iar Ana nu îl are şi nici nu cred că îl ştie bine. În poveştile mele, "A" era de la străbunica Anghelichi Santorineu. Cu două bunici Anghelichi, cum altfel ar fi putut să o cheme pe mama? Iar între Irini şi Mary, cum ar fi putut mama alege un singur nume? Asta dacă vă întrebaţi cum de Riri era Irina Maria.
Pe iaia, bunica Mary, am cunoscut-o şi am iubit-o. Chiar dacă am mai uitat din poveştile despre ea, ştim că era născută în Mitilini, că venise la Calafat, de acolo la Sulina, unde l-a cunoscut pe bunicul şi pe urmă a ajuns la Brăila. Într-o poză de tinereţe avea un păr des şi lung, cum nu am mai văzut. Mary era blândă, dar ferma, lucru pe care îl avea şi mama şi pe care aş fi vrut să-l învăţ şi eu, dar nu mi-a ieşit.
Pe bunica Irini am iubit-o fără să o cunosc. Am încercat mereu să o descopăr în locul comun între mama şi verişoarele ei. De unde venea şi cum a ajuns la Brăila? Irini Santorineu nu cred că a fost din Santorini. Nu toţi grecii din Brăila erau navigatori veniţi din insule să se îmbogăţească.
Santorineii se pare că aveau într-adevăr o cetate, dar nu în Santorini, ci în Syros (o insulă tot din Ciclade). E plauzibil pentru că în Santorini nu avea de ce să îi cheme aşa. Numele are sens doar dacă s-au strămutat la un moment dat. Mereu m-am întrebat cum de străbunicul Temistocle a ajuns cizmar la Sulina. Nu ştim bine de unde, Santorini sau Syros, nu ştim bine când, străbunicul a traversat marea spre Asia Mică. Insulele din Egee au avut o istorie agitată şi întreţesută cu cea a grecilor din Asia Mică, iar mutările erau obişnuite. Cum însă sfârşitul de secol al XIX-lea acolo nu a fost unul simplu pentru greci, Temistocle, Anghelichi şi copiii au pornit în căutarea unui port mai calm. Aşa au ajuns la Sulina. Să fi fost pe la 1890 când Irini nu se născuse încă.
Irini a avut trei fraţi şi o soră, Maria, cea cu rama, cu icoana şi cu sângele de pe batistă din istoriile Irinei.
Eram mică când, dintr-o fotografie cu fraţii lui Irini, deja bunici, am înţeles relaţia între înfăţişare şi statut social. Dacă vă arăt fotografia şi vă spun că Nicolae a studiat la Poli (Constantinupoli), a scris poezii şi s-a însurat bine, că Trasibul, mai aventurier din fire, s-a apucat de negoţ şi şi-a deschis restaurant, la început la Balcic, pe urmă la Galaţi şi în final în Hios, pe promenada mare, iar Alcibiade, mai aşezat, a învăţat meserie de la tatăl său şi s-a făcut cizmar, sunt sigură că o să îi recunoaşteţi pe fiecare.
*
Din poveştile mamei, Sulina copilăriei ei era un loc interesant, cosmopolit, cu lume voioasă şi multe ocazii de socializare. Era perioada de glorie a Comisiei Europene de Navigaţie pe Dunăre. Citesc acum că erau 25-27 de naţionalităţi şi mă gândesc cum oare se înţelegeau? Aşa îmi vine în minte o poveste pe care o spunea mama şi că, de fapt, nu prea se înţelegeau. Plecaseră într-o după-masă la plimbare şi o rugaseră pe o vecină, care nu prea ştia nici greceşte nici româneşte, că, dacă îi caută cineva, să le spună că nu o să lipsească mult. La întoarcere, străbunicul o întreabă pe vecină dacă a venit cineva şi ce a vrut. Răspunsul a fost că a venit cineva şi "m'ipe si pola che s'ipa mimic". Înţelege ceva dacă poţi. Dar pentru Temistocle a fost clar. ("mou ipe pola che tis ipa nimic" adică mi-a spus multe şi i-am răspuns nimic).Poveşti despre Sulina copilăriei mamei mai sunt, dar Irini nu mai era. Despre ea tot nu ştiu mai multe decât că părinţii ei au plecat din calea războiului ca să se nască la Sulina şi să îşi aştepte 9 ani logodnicul plecat la război în locurile de unde veneau ai ei. O Penelopa la gurile Dunării.