Când mama a terminat liceul şi Bebeca a crescut, au început să se bucure de puţină, aş spune foarte puţină, libertate. Bebeca, cu un balamuc asupra căruia nu insist, şi-a cumpărat patine şi iarna mergeau la patinoar. Din cauza genunchiului, mama se uita şi îngheţa. Pe urmă, au început să frecventeze pe fetele Lecaţa şi Ambati. Rar, mergeau la câte o aniversare. "Baza" rămâneau vizitele pe care le făceau cu familia, de sărbători, la prieteni. Aş zice că era mare plictiseală, dar multă lume trăia aşa. La începutul războiului, bunicul a cumpărat un radio ca să asculte ştirile de la Londra. Bebeca îşi dorea un patefon, dar l-a avut după ce s-a măritat.
În vremea când bunicul nu murise încă şi Pavel nu apăruse, o ţigancă care umbla cu ghicitul bate la poarta familiei Patrichios. Cere de pomană şi se oferă să le ghicească. Mary avea oroare de chestiile astea, iar Eleni nu mai aştepta nimic. Bunica aduce o cană de lapte pentru copil şi zice femeii, lasă prostiile. Ţiganca insistă însă şi deschide cărţile pentru bunica. Le strânge imediat şi îi zice, ţie nu-ţi spun nimic că e de rău şi eu nu ghicesc de rău. Când a deschis cărţile pentru Bebeca, i-a spus aşa, măi fată, tu iubeşti un băiat, dacă te iei cu el o să-ţi fie bine, dacă nu-l iei, ai să ai trei cununii şi o să-ţi fie de multe ori greu. De trei ori a zis ţiganca Bebecăi că o să se mărite şi de trei ori s-a măritat. În fine, deschide şi pentru Angela şi îi spune, o să vină un bărbat al cărui nume începe cu litera P, stă într-un oraş cu B şi te măriţi cu el în câteva luni. Are numai mamă, mamă-sa o să te iubească, dar el, tot timpul, va fi pe drum. O să trăiţi bine împreună şi o să faci două fete. După ce m-a născut pe mine, timp de doisprezece ani, mama obişnuia să zică, la numărul fetelor s-a înşelat ţiganca. Dar, după doisprezece ani, s-a născut Ina, semn că ţiganca ştia, ce ştia.
S-au căsătorit şi au plecat în Basarabia, unde tata făcea afaceri. Mama era pentru prima oară departe de casă, alături de făptura stihinică pe care şi-o luase de bărbat. În Basarabia, ea a văzut pentru prima oară o turmă de oi, purici, smântână groasă s-o tai cu cuţitul, livezi unde plăteai o sumă infimă la intrare, taxă de burtă, şi mâncai până ţi se făcea rău. S-a împrietenit cu o preoteasă năpăstuită de un soţ beţiv şi zgârcit şi, mai ales, a învăţat să fie singură, pentru că tata avea mereu ceva, undeva de făcut.
După câteva luni bune de stat în Basarabia, vin la Bucureşti, unde locuiesc, la început, la un prieten al tatei. Cu prietenul ăsta povestea a fost aşa, în tinereţe avusese o boală uşoară de plămâni, drept pentru care tata zicea mereu, Cociu moare, să vezi ce slab e, a fost şi tebecist. Şi au murit fraţii lui tata, unul câte unul, apoi tata şi Cociu a mai trăit vreo douăzeci de ani. Aşadar, locuiesc câteva luni cu Cociu şi Tincuţa şi, pe urmă, mama zice, trebuie să avem şi noi casa noastră, aşa că au închiriat două camere cu baie şi chicinetă peste drum, pe o stradă care şi-a schimbat numele, dar care pe atunci se numea strada Cortului. Mama s-a făcut funcţionară la stat până au început bombardamentele, când au plecat în refugiu. N-au stat decât câteva luni şi s-au întors. Peste doi ani m-am născut eu.
În vremea când bunicul nu murise încă şi Pavel nu apăruse, o ţigancă care umbla cu ghicitul bate la poarta familiei Patrichios. Cere de pomană şi se oferă să le ghicească. Mary avea oroare de chestiile astea, iar Eleni nu mai aştepta nimic. Bunica aduce o cană de lapte pentru copil şi zice femeii, lasă prostiile. Ţiganca insistă însă şi deschide cărţile pentru bunica. Le strânge imediat şi îi zice, ţie nu-ţi spun nimic că e de rău şi eu nu ghicesc de rău. Când a deschis cărţile pentru Bebeca, i-a spus aşa, măi fată, tu iubeşti un băiat, dacă te iei cu el o să-ţi fie bine, dacă nu-l iei, ai să ai trei cununii şi o să-ţi fie de multe ori greu. De trei ori a zis ţiganca Bebecăi că o să se mărite şi de trei ori s-a măritat. În fine, deschide şi pentru Angela şi îi spune, o să vină un bărbat al cărui nume începe cu litera P, stă într-un oraş cu B şi te măriţi cu el în câteva luni. Are numai mamă, mamă-sa o să te iubească, dar el, tot timpul, va fi pe drum. O să trăiţi bine împreună şi o să faci două fete. După ce m-a născut pe mine, timp de doisprezece ani, mama obişnuia să zică, la numărul fetelor s-a înşelat ţiganca. Dar, după doisprezece ani, s-a născut Ina, semn că ţiganca ştia, ce ştia.
S-au căsătorit şi au plecat în Basarabia, unde tata făcea afaceri. Mama era pentru prima oară departe de casă, alături de făptura stihinică pe care şi-o luase de bărbat. În Basarabia, ea a văzut pentru prima oară o turmă de oi, purici, smântână groasă s-o tai cu cuţitul, livezi unde plăteai o sumă infimă la intrare, taxă de burtă, şi mâncai până ţi se făcea rău. S-a împrietenit cu o preoteasă năpăstuită de un soţ beţiv şi zgârcit şi, mai ales, a învăţat să fie singură, pentru că tata avea mereu ceva, undeva de făcut.
După câteva luni bune de stat în Basarabia, vin la Bucureşti, unde locuiesc, la început, la un prieten al tatei. Cu prietenul ăsta povestea a fost aşa, în tinereţe avusese o boală uşoară de plămâni, drept pentru care tata zicea mereu, Cociu moare, să vezi ce slab e, a fost şi tebecist. Şi au murit fraţii lui tata, unul câte unul, apoi tata şi Cociu a mai trăit vreo douăzeci de ani. Aşadar, locuiesc câteva luni cu Cociu şi Tincuţa şi, pe urmă, mama zice, trebuie să avem şi noi casa noastră, aşa că au închiriat două camere cu baie şi chicinetă peste drum, pe o stradă care şi-a schimbat numele, dar care pe atunci se numea strada Cortului. Mama s-a făcut funcţionară la stat până au început bombardamentele, când au plecat în refugiu. N-au stat decât câteva luni şi s-au întors. Peste doi ani m-am născut eu.