O comunitate ca la Măgura este un lucru destul de rar, lucrurile sunt fără îndoială cu alte orizonturi, mai ales când le vede un mirean care are mai multe prilejuri să se mire şi să rezoneze la ceea ce vede decât aţi crede.
O privire a unei maici fotografiate, din aceste imagini, deja s-a dus în ceruri; totul devine şi se întâmplă aici, totul este supus unui timp care ne lasă şi ne ia, înconjuraţi de depărtare şi de credinţă.
Puteţi vedea aici universul credinţei cum se vede în tot timpul şi cum este în tot locul în mânăstire.
Nu mai vorbesc de timp, care pare şi infinit şi foarte scurt.
Slujba de dimineaţă de la ora 5 este un punct nodal de rezonanţă, împreună cu slujba de seară; în rest muncă, muncă, muncă de albine, de la culturile de plante aromatice şi modul lor de folosire, până la aşa zisele ascultări (toate cele care trebuie făcute pentru ca viaţa să meargă înainte, de la bucătărie la reparaţii, stână, şi multe multe altele) - toate făcute cu zâmbetul pe buze.
Aş fi vrut să se vadă mai mult atmosfera extraordinar de caldă, de prietenoasă, de la mânăstire, în imaginile mele.
Dar vinul făcut acolo, la chelărie, dar vişinata!
Tot timpul eşti înconjurat de o formidabilă şi caldă atmosferă, este peste tot prezent un duh al blândeţii şi al înţelegerii.
Mânăstirea Măgura.
Unul dintre locurile în care sufletul, credinţa, viaţa, timpul, sunt amestecate într-un creuzet al devenirii şi al fericirii şi al găsirii; găsim acolo credinţă, speranţă, şi dragoste.
Restul nu contează.
