Bate şi ţi se va deschide

Poţi să stai în faţa unei uşi închise
până ce te apucă disperarea
şi te auzi urlând,
ori până ce,
după atâta încordată aşteptare,
uşa devine Simbol.

Ce-o fi dincolo? - te întrebi,
ca un hermeneut cu experienţă, -
sunt prietenii mei care au uitat
că mă invitaseră la cină,
o periculoasă lumină în care
am exploda împreună,
un întuneric în care foşgăie
mii de gândaci de bucătărie,
metafore inestetice pentru semne de întrebare,
ba, poate, chiar Fiul Omului, omului,
omului -
cinând singur,
cu Pâinea pe masă,
în cupă cu Vin?
Atâtea şi atâtea
ipoteze de lectură.

Dar dacă Dincolo-i numai dincolo?

Ca să nu stau totuşi degeaba,
încep să bat din nou,
cu vechiul meu deget arătător.
Şi bat, şi tot bat, -
tăcere, sânge de gust îndoielnic pe clanţa uşii,
dar nu mă las,
bat şi tot bat.

Şi mă tem tot mai tare
că-mi voi petrece ani buni,
bătând şi bătând.
Chiar dacă bănuiesc,
devenind dintr-o dată foarte modest,
că nu voi putea, cu prosteasca mea încăpăţânare,
decât să fac
într-o zi oricât de îndepărtată
o biată, ridicolă
gaură-n uşă.

(în perioada 1 iulie 2021 - 1 octombrie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)