22.08.2021
Pe litoralul Mării Negre merg de aproximativ 20 de ani. Fotografiile care constituie această serie am început să le fac, însă, mai târziu, începând cu anul 2012.

Ceea ce se întâmplă acolo este un melanj de simţuri.

Valurile se strivesc de stabilopozi, împroşcând, aidoma unui spray, jeturi uriaşe şi sărate de apă, acestea mixându-se cu mirosul de transpiraţie şi cremă de protecţie solară, notele de bază fiind date de hamsiile prăjite, de porumbul fiert sau de colacul secuiesc plimbate pe plajă de către vânzătorii ambulanţi.

O muzică dubioasă se revarsă din boxele teraselor amplasate pe nisipul plajei, părând că se ia la întrecere cu ţipetele isterice ale pescăruşilor şi cu plânsetele copiilor nemulţumiţi, fie că sunt scoşi din mare, fie că nu sunt lăsaţi să intre.

Cearşafurile, dispuse într-o dezordine babiloniană contrastează cu geometria exactă a şezlongurilor şi umbrelelor din zona de plajă amenajată.

Dintr-o portavoce, de aceeaşi vechime cu proprietarul nu tocmai tânăr, răzbeşte o voce ruginită care îndeamnă părinţii să nu dea banii pe prostii ci să facă poze la copii.

Poze cu papagalul, iguană sau chiar cu maimuţă posesorului de portavoce şi de aparat foto.

Activităţile turiştilor par turnate în aceleaşi şabloane permanente: dacă nu înoată în mare, stau întinşi la soare întocmai unor reptile încă neclasificate de herpetologi, beau bere şi sparg seminţe de floarea soarelui, neuitând să îngroape cojile în nisip, în speranţa că atunci când vor reveni anul următor vor avea propria cultură, economisind astfel nişte bani. Unii încearcă să înalte zmeie, rugându-se lui Eol, pentru o pală consistentă de vânt, mai ceva ca nişte marinari imobilizaţi în larg într-un velier şi a căror provizii sunt pe sfârşite.

Alţii devin magnaţi imobiliari efemeri a căror muncă e zădărnicită de primul flux.

Această a fost atmosfera percepută de mine în staţiunile muncitoreşti de pe litoralul românesc. Fotografiile de aici nu se constituie într-un catalog şi nici într-un ghid de călătorie. Dacă ele descriu ceva, atunci acel ceva este doar "baletul" meu pe plajă la începutul / sfârşitul sezonului estival. Este pur şi simplu ceea ce am trăit, am simţit şi am fotografiat în aceşti ani şi nimic mai mult.
































Mai multe fotografii de la Oliver Merce pot fi văzute aici.

0 comentarii

Publicitate

Sus