Despre câini

Se presupune că în viaţa omului, câinele ar fi pătruns în urmă cu aproximativ 15.000 de ani. În viaţa mea, câinele a pătruns pe când aveam 5 ani. Este o diferenţă semnificativă de timp şi sunt convins că în vechime rolul câinelui nu se reducea doar la calitatea de animal de companie. În ziua de astăzi, cu excepţia unor câini din rase utilitare (în principal), pentru omul modern câinele este doar un "pet" ce trebuie hrănit, scos la plimbare şi dus la veterinar din când în când.

Conform lui Kundera, câinele nu a fost niciodată izgonit din Paradis, el este asemenea omului primordial, un fel de Adam. De aceea, oamenii se simt atât de liniştiţi în preajma câinilor: ei sunt firul prin care omul încă mai este legat de paradis. Dragostea dintre om şi câine e idilică, e o dragoste fără conflicte. Se poate naşte, astfel, în mintea omului ideea că dragostea care îl leagă pe un om de un câine e mai bună decât dragostea dintre doi oameni deoarece este o dragoste dezinteresată.

A devenit un fel de clişeu ca alături de cuvântul "câine" să ataşăm şi cuvintele "cel mai bun prieten al omului" iar asta se poate datora şi unei profunde conexiuni psihologice ce se regăseşte de obicei între câini şi stăpânii lor. În câine ajungi să investeşti emoţii, el devine o parte din tine, o parte din familia ta. Sunt sigur că oamenii ar putea învăţa importante lecţii de viaţă de la câini. Trăind alături de ei, nu se poate să nu observi o stare de acceptare aproape budistă, stare pe care unii oameni nu o ating niciodată iar alţii o ating extrem de greu.



Oliver Merce
https://www.olivermerce.ro/