[poezea, despre vitrina magazinului cu bucate româneşti din Amsterdam, de sărbători]
Dulceaţă de mure
Negre şi buboase'n tur
Aci se cheamă
Bramenconfituur.
Pasta de măceşe
Ţuguiate-n creastă
Asta,
Rozebottelpasta
Borşul din butoi hup, ţup
Graanzuur voor in de soep
Rahat
Lipicios cu zahăr de la Maglavit
Roemeens, (Turks) fruit
Seminţe de floarea soarelui
Bune pentru ten în tren,
Zwarte zonnebloempitten.
Ardei copţi,
Lungi şi rosii, au şi nas.
Noi le spunem,
Gegrilde zoetzure paprika's.
Fasole bătută'n loc, fără busuioc,
Dânşii scriu,
Witte bonenpasta met knoflook.
Sarmalele, adecă:
Zuurkoolblad gevuld met gehakt en kruiden,
Sunt însă:
Tijdelijk uitverkocht!
Unele articole sunt temporar vândute.
Vândute temporar sunt şi icrele de crap românesc, aşa cum scriu negustorii din Amsterdam:
Pasta de ouleţe de peşte de Crap Românesc.
Adică:
Viseitjespasta van de Roemeense Karper.
*****
Ca orice pap care se respectă, am început pe vremea în care prinţesa mică avea un an, să-i construiesc Casa Papuşilor.
Am găsit un model, o casă a păpuşilor, veche, construită de un negustor neerlandez prin 1690. Nu-i gata şi mă gândesc cu plăcere la clipa în care voi da casa încă neterminată viitorului pap. Casa are două etaje şi şase iatace, o bucătărie în care o să pun un dulap imens cu porţelan albastru de Delft, o încăpere cu sobiţă şi fotolii adânci, va avea perdele de catifea roşie, grea, şi o colecţie de pipe şi borcane pentru tabac, minuscule, o bibliotecă cu păreţii lambrizaţi,
de lemn lucios, o cameră a copiilor, un dormitor cu un pat cu baldachin, un salon pentru muzică, cu o scena mică, scaune aurite şi o harfă.
În unele dumenici, mai reci şi gri, prinţesa mică mă ajută şi lucrăm cu seriozitate, doi meşteri, construind. Planul original fu schimbat deseori, pe măsură ce lucrăm, descoperim, şi unul şi altul, noi visuri, mai vechi.
Dimensiunile se contorsionează, ce-i mic devine mare, locuitor al casei, cu probleme. Ce-i mare, se transformă în locuitor al Liliputului. Mai apoi totul se schimbă, fără dificultate, tot ce te înconjoară devine o casă a păpuşilor, o lume a dânselor. O amăgire dulce-amăruie, neadevărată, însă, cât de îmbătătoare. Partea cea mai frumoasă, pentru un locuitor al ţării casei păpuşilor îi timpul, care parcă stă pe loc, nu auzi nici un cuvânt strident ce-ţi zgârie auzul. Totul îi molcom şi cu miros de prăjituri în clinchete de porţelan fragil, la vremea ceaiului. Trăim, în unele dumenici, eu şi prinţesa mică, într-o lume armonioasă, într-un frumos univers paralel. Cine n-ar dori oare să nu trăiască, măcar şi pentru o clipă, în Casa Păpuşilor?
Casa Păpuşilor are un metru înălţime şi vreo 80 de centimetri lăţime, sper să fie îndeajuns, visurile pot avea şi dimensiuni mici, modeste, burgheze şi tradiţionale câteodată...
