Primul butoiaş cu haring proaspăt al sezonului aduse anul ăsta la licitaţie, 26.000,00 de euroşi. Mai puţin ca acum un an, 38.000,00 eur şi cu mult mai puţin decat acum trei ani cand fu’ 52.000,00 eur, deh tempuri mai grele. Ăşti bani îs daţi unei asociaţii care se luptă împotriva violenţei inutile "Stichting tegen zinloos geweld" violenţă întâlnită în baruri, şcoli, străzi, magazine, bănci, tutungerii, primării, biblioteci şi alte locuri de violenţă. Haringu'i bun, grasuţ, cu îndeajunsă grăsime'n dânsul. Nici prea mult şi nici prea puţin, atâta cât trebuie unui haring de calitate. Se manancă crud, curaţat în prealabil de oase, cap şi alte chestii, se ia de coada, se înmoaie'n ceapă proaspată tocată mărunt şi se introduce în gură imitând focile (adeca cu gatu'ntins) apoi îl speli cu un păhărel de jenever. Îi foarte sănătos şi are un gust algos, iodat, de mare, de ocean primordial, de ciorbă universală, a de care ne amintim cu toţii, din vremea când existau doar, valuri, scoici, meduze, nisip, peştoaice durdulii si vânt.
Prinţesa a mică zice că nu-i place cum miroase şi că ciocolata cu lapte îi mult mai sanatoasă, că-i cu lapte şi aşa a citit dânsa într-o poveste cu ursuleţi, iepuraşi şi pitici, cum că laptele-i
sănătos.
- Papa! Haringul acesta n-are lapte şi arată dezgustător! Îmi spuse dându-şi ochii peste cap precum Lauren Bacall.
*****
Hors d'oeuvre pentru duminică
Dumenica îmi aparţine, îs regele bucătăriei si o parte din sâmbătă o petrec răsfoind cărţi de bucate vechi, mai noi, articole şi recenzii din ziare şi reviste, moda anului, ale toamnei, combinaţii ciudate, poze apetisante, nume:
Salată din piept de raţă afumată. Terină din conopidă si brocoli. Mâncărică de ciuperci cu sos de pătrunjel. Pui diabolic cu salată picantă de castraveţi verzi. Casată siciliană. Crăticioară din Gent. Turn din branză de capră cu salată verde şi miere. Pui cu ciuperci de pădure, nuci şi sos de hrean. Miel cu salsa. Biftec de struţ la grătar cu sos de mure.
Phii ce de minunaţii, desfac o sticlă cu gât lung şi îmi pregătesc ustensilele privind mirodeniile colorate din ţări îndepartate.. visând.
Azi fac o chestie ce-i place prinţesei mici: picioci la cuptor cu tot cu coajă. Frec două mâni bune de cartofi ceruiţi, roşii cu sare zgrumţuroasă de mare. Îi spăl bine, îi usuc şi îi tai în patru. Îi pun în tava şi îi stropesc cu ulei. Pun tava în cuptor. Când îs aurii, arunc neşte usturoi peste dânşii, moment în care prinţesele se îndreaptă către bucătarie adulmecând. Arunc pe grătar nişte piepţi de pui. Fac şi o salată de roşii mici micuţe pe care le stropesc cu lamâie, presar nişte mărar. Fericiri simple în bucătăria caldă, fără nume complicate.
Scenă:
Prinţesa mică scropşeşte roşia în dinţi şi dânsa roşie plezneste împroşcând sâmburii mici în toate părţile! Îşi linge buzele culegând o parte din seminţe. Una rămâne lipită de nas, îi spun - Mai ai una pe nasu-ţi! Ascultătoare, încearcă să o localizeze şi se uită cruciş. Bufnesc în râs şi o îmbrătişez. Se uită puţin ciudat la mine. Mai târziu o aud suspinând prinţesei mari:
-Tare ciudat îi pap. Te îmbrăţişează când te aştepţi mai puţin.
Ciudatul pap.
Dumenica viitoare fac iahnie de fasole cu afumătură.
