răul numit e răul însuşi lumea era cum spuneam am pus cărămidă peste cărămidă zid peste zid, o poartă sub alta
un adăpost am crezut că era cuvintele curgeau se dărîma totul casa mea de cuvinte plîngea cu sînge omeneşte plîngea spunea ceva nu credea nimeni zid peste zid ce fragile erau aripile, coastele, carnea uşor de sfîşiat