Eu eram umbra
zicerea
nu fapta însăși
răul numit e răul
însuși
lumea era cum spuneam
am pus cărămidă peste cărămidă
zid peste zid, o poartă sub alta
un adăpost am crezut că era
cuvintele curgeau se dărîma totul
casa mea de cuvinte plîngea cu sînge
omenește plîngea
spunea ceva nu credea nimeni
zid peste zid
ce fragile erau
aripile, coastele, carnea ușor de sfîșiat
pulberea acestor vorbe
ar putea fi
un alt adăpost
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate