05.11.2005
Uitaţi-vă la fotografia din colţul acestei pagini. Trebuie să recunosc ca e cam veche, că am părul ceva mai lung acum şi nu merg pe stradă atât de machiată ca acolo. Dar oricum, uitaţi-vă bine. În caz ca sunteţi şeful unui ziar cu cca 10 cititori, e bine să ştiţi şi cum arăt pentru că în ultima vreme acordaţi multă atenţie articolelor mele. În plus îmi scrieţi numele corect, aşa că trebuie să vă mulţumesc chiar dacă, din păcate, nu v-am citit în nici una dintre ediţiile în care aţi făcut referire la jurnalele mele.

Uitaţi-vă la poza din colţul din dreapta şi dacă purtaţi batic şi plângeţi în faţa jurnaliştilor; şi dvs trebuie să ştiţi cum arăt. Eu sunt cea care a avut premoniţia, publicată tot aici, că o să invocaţi curând un avort şi că presupusul dvs "mormoloc" nu se va naşte niciodată. Mă gândesc şi acum că sunt şanse mari să nu existe nici o sarcină, ci să fie doar o şmecherie făcută să capteze simpatie, adică ceva ce banii nu pot cumpăra la fel de uşor ca nişte certificate medicale. Mă scuzaţi că nu v-am văzut la televizor când v-aţi manifestat supărarea pentru ce am scris, am auzit însă că aţi avut o coafură extravagantă, gen palmier, foarte bine asortată cu tristeţea care vă stăpâneşte. Oricum în filmele pe care le-am văzut eu, viitoarele mămici, cele responsabile şi îngrijorate de stadiul sarcinii lor, obişnuiau să stea acasă protejându-se cât mai mult şi nu să se supună unui stres în plus, spre exemplu cu o apariţie în direct la TV.

Şi tot în filmele pe care le-am văzut, televiziunile alergau după audienţă, dar nu se dădeau în stambă cu un subiect care să încalce deontologia şi să manipuleze opinia publică. Spre exemplu, scenariştii filmelor The insider sau Veronica Guerin nu şi-au forţat norocul cu ceva bătător la ochi: emisiuni care dau verdicte înainte de pronunţarea judecătorilor. Ba chiar, în Insider, domnii care produceau 60 minutes (cea mai celebră emisiune de reportaje şi anchete din America) discutau ore în şir cu avocaţii televiziunii lor, ca să nu să încalce legea. Dar asta era în film, a cărui acţiune se petrecea în America, adică o ţară mai civilizată şi cu jurnalişti mai profesionişti. Plus că, dacă era film, era ficţiune, nu?!

Şi dacă nu sunteţi nici şef de fiţuică şi nici doamnă purtătoare de batic cu palmier, mă iertaţi că vă deranjez, pentru că şi dvs trebuie să vă uitaţi la poza de mai sus ca să mă ţineţi minte: eu sunt cea care "a făcut piaţa" cu Ethan Hawke, duminica trecută. Nu s-a gândit nimeni să scrie asta despre mine (deşi am fost destul de băgată în seamă săptămâna asta), dar daţi-mi voie să vă informez corect. Cred că Ethan Hawke e mai interesant decât oricare dintre temele abordate mai sus. Şi e şi mai onest. Sâmbăta trecută, la lecturarea primului capitol din cartea sa, Miercurea cenuşii, s-a dovedit a fi un băiat timid, cu umor şi destul de sincer. "Actorii sunt în centrul atenţiei câteva luni şi când au terminat un film intră într-un con de umbră. Nu mai au nimic de făcut, doar să caute alt job şi aşa ajung să înnebunească. De asta m-am apucat de scris", a recunoscut Hawke. Iar eu am fost răutăcioasă şi l-am întrebat dacă îi place Salinger (domnul cu De veghe în lanul de secară) pentru că romanul lui seamănă un piculeţ cam mult cu stilul americanului. Nu-mi aduc aminte mai nimic din ce mi-a răspuns (era ceva cu "Îl admir pe Salinger"), dar mi-am câştigat minutele de glorie, vreo trei, cât Hawke s-a uitat la mine. Iar duminică dimineaţă, când mergeam la cumpărături în piaţă (Amzei) şi ne-am întâlnit din nou, m-am gândit că şmecherii noştri ar trebui să înveţe cum şi cât să apară în public. Hawke era în trening şi jeans, avea o căciuliţă de lână, părea un bucureştean liniştit doar că se uita cam curios la tot ce era în jurul lui.

O lecţie bună pentru cei care vor să rămână celebri în România, lecţie care se asortează cu un film - Un alt început / Unfinished life. "Celebrii" noştri au nevoie să o ia de la capăt cu ceva mai multă modestie.

P.S. Pentru fotografia de mai sus a fost folosită o dublură:).


(Articol preluat din Jurnalul Naţional - unde a apărut şi poza despre care e vorba în textul de mai sus)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Jurnal de cinefilFilme la LiterNet

Publicitate

Sus