De o săptămână pe marile ecrane se află un film cu un titlul ciudat: Crimen ferpecto / O crimă ferpectă.
Realizat de spaniolul Alex de Iglesias, pelicula este povestea unui bărbat care este nevoit să se căsătorească cu o femeie pe care nu o iubeşte pentru că aceasta ştie de existenţa unei crime la care a participat.
Filmul, pe care vi-l recomand cu încredere, e un bun un pretext pentru a ne uita dintr-o altă perspectivă la un eveniment care se bate în audienţă cu gripa aviară şi raportul de ţară. Evenimentul are toate ingredientele unui film cu potenţial de audienţă: oameni bogaţi, hoţi, acţiune, plus elemente emoţionale: morţi şi un bebeluş nenăscut încă. La cât a fost de mediatizat acest eveniment, nici măcar nu mai e nevoie să menţionez numele personajelor implicate. De fapt, nici nu vreau să o fac, vreau doar să vă atrag atenţia asupra lucrurilor care nu merg bine.
Povestea e prima în buletinele de ştiri şi, de la zi la zi, istoria se denaturează. Pe de o parte sunt protagoniştii care se joacă cu jurnaliştii oferindu-le tot felul de elemente prin care să câştige simpatia publicului. De cealaltă parte se află chiar jurnaliştii care, în dorinţa de a avea altă ştire decât concurenţa, se transformă în scenarişti care trebuie să readapteze o poveste deja scrisă.
Spre exemplu, doamna bogată care e personaj principal în poveste, e o femeie obişnuită cu regulile presei, ştie ce marfă să ofere jurnaliştilor, ştie ce înseamnă imaginea. Aşa se face că în prima sa apariţie publică, în dimineaţa de după "decesul" hoţului, doamna a apărut aparent nemachiată. Existenţa insistentă a unui fond de ten care să o ajute să nu-i lucească chipul în faţa camerelor de luat vederi şi a unei mascara care să-i contureze cât de cât ochii, arată că doamna şi-a găsit timp şi stăpânire de sine ca să se aşeze la oglindă. Aceiaşi stăpânire de sine a putut fi remarcată în dorinţa doamnei de a avea o imagine unitară cu noua colecţie pe care urma să o lanseze peste doar câteva zile. Aşa se face că a adăugat înfăţişării sale un batic cu influenţe gipsy. Un batic similar, dar de altă culoare, a fost purtat şi într-una din deplasările la procuratură, dar şi la lansarea colecţiei la care doamna a avut stăpânirea de sine să participe. Dar doamna a "arătat" în întâlnirea cu jurnaliştii că nu are deloc stăpânire de sine pentru că lacrimile atât de aducătoare de audienţă i-au curs şiroaie pe obraji.
Să mergem mai departe. Orice scenarist v-ar spune că o poveste de genul acesta aduce un grad mai mare de simpatie dacă una dintre protagoniste este însărcinată. Aşa se face că declaraţia doamnei cu batic privind existenţa unui "mormoloc" de doar câteva săptămâni, poate fi un truc şmecher pentru a mai capta puţină simpatie. Ştiu persoane care au făcut pariu că nu e vorba de nici o sarcină şi că, deşi va fi invocat de mai multe ori pe parcursul procesului, copilul nu se va naşte niciodată. N-am de unde să ştiu care dintre variante e adevărată, dar pot să vă atrag atenţia că posibila sarcină a fost invocată de două ori până acum, de fiecare dată în momente cheie când era nevoie de ceva simpatie în plus. Ce n-a ştiu doamna este că trebuia să fie ceva mai atentă la cuvântul cu care a descris fătul, "mormoloc" fiind o masă bună de manevră pentru psihologi.
De ce sunt importante aceste amănunte? Amintiţi-vă de cazul OJ Simpson. Super vedeta americană Simpson şi-a găsit nevasta în pat cu altul, I-a omorât pe amândoi măcelărindu-i, pentru ca pe parcursul unui lung proces, cu ajutorul mass-mediei să se transforme dintr-un criminal într-un pasional care şi-a iubit soţia la nebunie. Simpson e liber, bine mercic, şi acum doi ani când l-am întâlnit într-o cafenea din Roma, era înconjurat de femei frumoase.
Aşa că dacă jurnaliştii nu se îndepărtează puţin de acest caz, s-ar putea să nu mai conteze că doamna i-a invitat pe hoţi în casă lăudându-se cu agoniseala ei la toate televiziunile. Altfel, hoţul - dacă e hoţ - trebuie să fie pedepsit de lege, nu de alţii.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)