Steven Spielberg e din nou în atenţia publicului. Deşi povestea unei echipe de foşti agenţi ai Mossadului care drept obiectiv eliminarea tuturor celor care au iniţiat atacul terorist de la Olimpiada din 1972 are, în varianta ecranizării lui Spielberg, o faţă mai mult decât umană, filmul (München) generează o mulţime de controverse. Agenţii care îi urmăresc îndeaproape pe palestinieni au regrete când ucid un terorist, iar Spielberg are grijă ca dreptatea pentru disputele istorice de teritorii să nu fie atribuită nici unuia dintre popoare.
"Am făcut filmul pentru că, pur şi simplu, am vrut să spun povestea. Vreau ca fiii mei să poată vedea într-o zi ce s-a întâmplat. Nu cred însă că un film, o carte sau orice altă formă de artă ar putea rezolva problemele de astăzi din Orientul Mijlociu", declara Spielberg într-un interviu în Time.
Dar filmul, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film şi cel mai bun regizor, nu spune povestea acelor zile de Olimpiadă, ci relatează cursa nebunească pentru prinderea teroriştilor declanşată de Golda Meir, premierul israelian de la acea dată.
Distanţa dintre film şi realitate e uneori mult mai mică decât cei câţiva centimetri de peliculă, iar zilele atentatului şi jocurile politice din jurul lui par scoase şi ele dintr-un film. Iar românii ar trebui să se simtă mai apropiaţi de pelicula acesta, fie şi pentru că steagul echipei Israelului a fost purtat de un evreu de origine română şi n-a fost singurul de-al nostru care a trăit la maximum acele evenimente.
Octavian Mercurian a fost antrenorul echipei olimpice de caiac canoe şi a participat la 5 Olimpiade. Printre ele şi cea de la Munchen din 1972. "Echipa olimpică a României locuia în blocul de vis-à-vis de echipa Israelului, aşa că atentatul s-a petrecut la câţiva metri de noi. Palestinienii i-au atacat pe israelieni pe 5 septembrie la 5 dimineaţa, dar noi, care aveam competiţie în dimineaţa respectivă (calificările pentru semifinale) am aflat abia când ne-am întors de la lac. Ni s-a spus că Jocurile Olimpice se întrerup, că au fost omorâţi doi israelieni şi alţi 9 sunt luaţi prizonieri şi ca tot satul olimpic este în alertă", povesteşte antrenorul care l-a condus pe Patzaichin către medalia de aur la Munchen.
În film, Spielberg nu este interesat de desfăşurarea evenimentelor de pe parcursul Olimpiadei, dar Octavian Mercurian, asemeni tuturor sportivilor români care au fost acolo, nu va uita niciodată întâmplarea. "Aveam o delegaţie mare, pentru că, pe vremea aia, cu cât Olimpiada era mai aproape de casă, cu atât echipa era mai numeroasă. Nu ne costa mult transportul. La Olimpiada aceea au vrut un sistem de securitate ceva mai relaxat şi asta i-a costat pe nemţi. În plus, când panica s-a instalat, nimeni nu s-a gândit să ne evacueze din blocurile alăturate celui în care se aflau răpitorii. Noi ne învăţam sportivii să meargă în patru labe dacă ieşeau pe balcon, pentru că alături se auzeau focuri de armă. În plus, le interziseserăm să meargă în zona de pericol, oricât de mare ar fi fost curiozitatea", îşi aminteşte Octavian Mercurian.
Cei de-acasă au aflat, prin intermediul federaţiilor fiecărui sport în parte, că toţi românii sunt bine, pentru că televiziunea a prezentat o ştire seara, la jurnal, şi asta a fost tot.
Ce nu spune filmul lui Spielberg, dar ştiu toţi cei care au fost acolo, este greşeala pe care au făcut-o organizatorii Olimpiadei. "În anul respectiv, s-au gândit să ne cazeze în funcţie de regiunea geografică din care veneam, aşa că arabii şi evreii erau în acelaşi bloc, la etaje diferite".
Octavian Mercurian are în palmares cam tot atâtea premii câte are şi Spielberg, mai exact 21 de medalii câştigate de sportivii săi la cinci Olimpiade. A fost alături de marii sportivi ai României, a făcut o parte din istoria sportului românesc şi ştie că, pentru o victorie pe termen lung, recuperarea e mai importantă decât antrenamentul. Ar putea fi oricând subiect de film, dacă am avea şi noi un Spielberg.