Cafeneaua Mozart

Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio Romania Internaţional unde au fost difuzate recent. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a fi postate pe site-ul nostru.


Cafeneaua Mozart este unul dintre acele locuri la care simţi nevoia să te întorci de fiecare dată când te afli în oraşul Cluj-Napoca. Sunt două încăperi nu foarte mari, cu măsuţe şi scaune din fier forjat. Buchete discrete de flori sau câte o lumânare parfumată la fiecare masă, muzică de Mozart în surdină şi clopoţelul de la intrare, care sună ori de câte ori se deschide uşa... şi mai ales mirosul cafelei proaspete, care te învăluie de cum urci treptele cafenelei. Vitrina cu prăjituri de casă este pusă în aşa fel încât nu poţi trece pe lângă ea fără să o remarci. Pe tejghea, o fructieră încărcată cu portocale şi piersici şi o impresionantă expoziţie de bomboane, fursecuri, sticluţe mici cu lichior pentru cafea. Vânzătoarele au rochii, boneţică albă şi şorţuri din cele purtate odinioară. Aşa trebuie să fi arătat orice fată în casă care se ocupa de micile servicii pentru familiile înstărite.

Jaszay Karoly, proprietarul cafenelei a pus totul la cale împreună cu soţia sa. "Ideea ne-a venit din străinătate: am călătorit foarte des în Ungaria, am văzut că acolo există un lanţ de cafenele Mozart. Café Mozart există de doi ani. Suntem renumiţi pentru faptul că la noi nu se fumează. Mulţi dintre clienţi se plâng de asta, dar mult mai mulţi vin aici tocmai pentru că nu se fumează. Am încercat să redăm atmosfera anilor în care a trăit Mozart. Există un pian în cafenea şi la sfârşitul săptămânii, seara, vine o profesoară de pian care cântă timp de trei ore, lumea a început să vină şi atunci cafeneaua într-adevăr este plină. Când călătorim în străinătate, dacă găsim ceva care se potriveşte pentru cafenea, imediat suntem dispuşi să sacrificăm şi ultimul bănuţ pentru aşa ceva."

Şi într-adevăr, câteva cărţi vechi, câteva partituri, câteva râşniţe mecanice de cafea, o păpuşă de porţelan, un evantai... mici nimicuri care evocă timpuri romantice, stau cuminţi pe rafturi de sticlă, amintind de casa unei bunici educată la pension. "La cafele sunt peste 40 de sortimente, bineînţeles sunt cu arome... avem ceaiuri pe care le importăm din străinătate, specialităţi de casă: torturi de casă făcute de noi, pe lângă acestea avem şi prăjituri tradiţionale. Pot să spun că e foarte interesant, când fetele noastre recomandă specialităţile noastre şi vin doamne mai în vârstă care au plecat din ţară de 10 - 20 de ani şi spun "nu, noi dorim doboş tort sau cremeş - de care nu am mai mâncat de când am plecat. De aceea noi trebuie să avem tot timpul şi aceste prăjituri tradiţionale româneşti. Juice-urile naturale se fac în faţa clientului, cu o presă, avem napolitane (gofre) cu creme şi îngheţata în cupe mari, ornate frumos. O noutate este desertul mileniului: fondu, ciocolată topită într-o ceşcuţă mică sub o flacără de lumânare, lângă care se servesc bucăţele de fructe: căpşuni, banane, portocale, mere, în funcţie de sezon, care se înmoaie în ciocolata topită şi este o delicatesă a casei."

Să mai spunem că toate ceaiurile se servesc în căni a căror toartă are formă de ureche şi că linguriţele şi cleştele pentru zahăr sunt de argint. Ce este atât de grozav la această cafenea din Cluj? Gândul că odată, demult, unii oameni, mai norocoşi decât alţii, chiar trăiau astfel de după-amieze tihnite, cu ceaiuri, aduse tocmai din colonii, şi cafele aromate.