Chipuri la Târgul de Florii

Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio Romania Internaţional unde au fost difuzate recent. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a fi postate pe site-ul nostru.


Târgul de Florii: o adunătură pestriţ colorată de oameni cum rar mai vezi pe la oraş, care-şi întind pe tărăbuţe de-o parte şi de alta a străzii oalele şi straiţele, fluierele şi ouăle încondeiate, ciuberele şi broderiile, turta dulce şi păpuşelele de paie. Imaginaţi-vă acum bucureşteanul grăbit, mai preocupat de mersul tramvaielor decât de cel al timpurilor, rătăcit între tarabele din curtea Muzeului ţăranului. La început priveşte circumspect lucrurile cele atât de puţin utile în bucătărioara lui de bloc. Apoi se încântă de turta dulce şi sfârşeşte prin a pipăi scoarţele şi cămeşile, scoţând în cele din urmă un bănuţ din portofelul de stofă, să-i cumpere celei mici o trăistuţă. Abia într-un târziu priveşte dincolo de obiecte şi constată cu uimire că lumea pe care o credea dispărută supravieţuieşte încă, în feluri doar de ea ştiute.

Dar, să cunoaştem şi noi câteva cinstite feţe. Domnica Gheţ din Comuna Soveja Judeţul Vrancea, creatoare populară, cu carnet de meşter primit la Academia Artelor Populare de la Sibiu, are pe tarabă ţesături lucrate la război. Mică şi îmbrobodită, cu ochii vii şi zâmbet cald, e nelipsită de la toate târgurile capitalei. "De 16 ani vin necontenit la muzee, în ţară şi în străinătate, am fost şi în Grecia şi în Germania, m-a făcut mama numai pentru muzeu. De când am ieşit la muzeu cred că am întinerit - e frumos şi linişte şi dragoste din partea oamenilor. Am fost aici şi de Sfântul Nicolae şi de mărţişor... De mărţişor am făcut flori de-alea din păpuşoi... Foile albe de la ştiulete le-am colorat şi verde şi roz şi mov şi toate culorile care mi-au plăcut mie - am venit cu sacul ăla de flori şi nu vă spun cât de bine le-am vândut... acuma ca să aduc altceva nou am încondeiat ouă, dar nu s-au vândut foarte bine că e târgul plin de ouă şi îmi pare rău că nu am făcut tot flori."

Reghina Achiţiu vine din Nord, tocmai din Vălenii Şomcuţei, Maramureş. A adus la târg broderie pe pânză specifică ţării Chioarului. "Sunt lucruri foarte fine, foarte frumoase, se lucrează cu foarte multă migală şi îţi trebuie o răbdare de fier... Se lucra cândva pe pânză de casă dar nimeni nu mai lucrează azi, nu se mai cultivă cânepă, nu se mai prelucrează cânepă... Fac feţe de masă, şerveţele, perdele... am o gamă de produse mai actualizate, feţe de pernă micuţe, săculeţi, trăistuţe tot felul de lucruşoare. În general oamenii cu bani le cumpără... Nu sunt plătite la adevărata valoare, chiar la preţul la care se vând nu sunt plătite... Lucrul de mână n-a fost plătit niciodată. Îl faci că îţi place să-l faci sau îţi pui aşa un pic de suflet în el că altfel, fără părticica aia de suflet nu l-ai mai face."

Muzeograful Costion Nicolescu mi-a descifrat taina târgurilor de la Muzeul ţăranului: le oferă orăşenilor o clipă de reflecţie. "Prin târgurile făcute la oraş vrem să întoarcem oamenii puţin cu faţa spre sat, spre ceea ce a produs el extraordinar în timp şi astăzi, să-şi cunoască puţin identitatea - o mică nostalgie în legătură cu această identitate nu este rea - şi totodată să devină mai responsabili pentru ceea ce fac astăzi. Când ai un nume bun, câştigat cu trudă, când ai produs lucruri extraordinare e păcat acuma să produci lucruri slabe cum ar zice ardelenii şi comportamentul tău să nu fie la înălţimea celor din care te tragi şi care sunt de o extraordinara nobleţe. Sunt obiecte, dar dincolo de obiecte sunt oamenii şi întâlnirea cu aceşti oameni nu se poate găsi în altă parte. Poţi să cumperi de la noi o ulcică sau un blid şi să te bucuri de el acasă dar nu te mai poţi bucura de întâlnirea directă...Târgul acesta este foarte viu şi până la urmă întâlnirile sunt foarte importante în viaţa noastră altfel destul de săracă în prilejuri de bucurie. Viaţa este cum este în ziua de astăzi - cu multe greutăţi, cu multe dificultăţi, cu multă fugăreală, este... o continuă fugă şi omul se risipeşte continuu. Am vrut ca aici, în atmosfera asta destul de vioaie, de târg, lumea să îşi revină puţin la normalitate, să se bucure de o stare normală de lucruri. Se pare că acest lucru reuşeşte..."