Un alt fel de icoane

Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio România Internaţional. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a le publica.


Bucureştenii mai mult îşi aleargă decât îşi trăiesc zilele. Doar de sărbători li se mai limpezesc gândurile celor ce au în permanenţă câte ceva de făcut. Anul trecut, în holul hotelului Continental - altfel străbătut în grabă de oamenii de afaceri - la o masă, un bărbat şi o femeie pictau. Nimic neobişnuit până aici. Îmbrăcaţi în cămăşi de un alb imaculat, cei doi - Florin şi Maricica Bejinari - pictau în linişte... icoane pe ouă de gâscă. M-am apropiat de ei cu curiozitate: am mai văzut până acum ouă de Paşte - încondeiate, decorate cu mărgele sau cu modele tradiţionale, dar n-am mai văzut icoane pictate pe ou. Florin mi-a spus că e o idee nouă. "Zona Bucovinei de unde suntem noi este specifică ouălor încondeiate, închistrite sau muncite cum se spune la noi. Noi am încercat să combinăm puţin arta religioasă cu arta tradiţională românească şi se pare că nu am prea greşit pe acest drum din moment ce sunt foarte apreciate atât de specialişti cât şi de omul simplu. Ne-am gândit să facem şi un lucru inedit. Spre exemplu, într-un ou de struţ din care a ieşit puiul şi a rămas numai găoacea, ne-am gândit să pictăm în interior naşterea Domnului, pentru că forma oului seamănă foarte mult cu forma unei grote şi dă şi senzaţia de profunzime. Iar pe exterior am pictat învierea."

Ca şi în cazul încondeierii, ouăle sunt golite de conţinut cu ajutorul unei seringi, apoi se spală, se degresează, se usucă, apoi se desenează cu chişiţa (un fel de peniţă făcută dintr-un vârf de ac) şi cu ceară, modelul de pe mijloc. De aici încolo, se foloseşte tehnica icoanei. "Urmează desenul în creion după care lipim foiţă de aur şi pictăm scena pe care o alegem. Urmăm principiile picturii de icoana bizantină - se porneşte de la culoarea cea mai închisă după care culorile se deschid treptat, până la partea cea mai luminoasă care redă expresia şi luminozitatea chipului pictat. Trebuie să avem foarte mare grijă şi asta e partea cea mai grea a picturii pe ou, în redarea expresiei chipului. Dacă ai alunecat cu pensula, într-o parte prea mult sau în cealaltă parte, atunci expresia chipului este alta decât ceea ce ai fi dorit, nu mai redai sfinţenia chipului. Din cauza aceasta, respiraţia trebuie să aibă un anumit ritm, trebuie să-ţi ţii respiraţia sau să respiri în acelaşi ritm în care mângâi oul cu pensula ca să iasă ceea ce îţi doreşti tu. Practic nu se lucrează cu mâna şi cu mintea o icoană, se lucrează cu sufletul..."

Aproape tot ce ţine de Noul Testament au cuprins în noile icoane: de la naşterea Domnului, până la înviere. Deşi sunt destul de scumpe (aproape 20 de dolari bucata) icoanele pe ou se vând. Florin ne explică de ce: "În ultimul timp oamenii simt nevoia de a avea o icoană. Eu cred că este un mod de a arăta că românii sunt totuşi oameni credincioşi, aceste obiecte ajung şi în alte părţi, în străinătate... e un fir de nisip de la noi din ţară care se mai duce şi în alte locuri. Foarte mulţi catolici cumpără icoane ortodoxe, se simte o apropiere între catolicism şi ortodoxie, se redescoperă icoana, nu mai este un simplu obiect de decor, devine poate şi un obiect de apropiere între cele două confesiuni."

Se spune că icoana este o fereastră către Dumnezeu. Sper că în aceste zile luminate aveţi şi dumneavoastră în casă, pe peretele dinspre Răsărit, o astfel de fereastră. Dacă nu, nu uitaţi să treceţi pe lista de cumpărături pentru Paşte şi o icoană. Indiferent de suportul pe care e pictată - lemn, sticlă, ou de gâscă sau piatră de râu, vă va aduce o lumină în suflet.