Opera Română. O sală lungă şi spaţioasă, cu multe oglinzi şi o bară de lemn fixată în perete. În capătul sălii, un podium pe care stă pianul. 10 adolescenţi, între 14 şi 18 ani, se încălzesc pentru lecţia de balet cu Gilbert Mayer - unul dintre cei mai renumiţi dansatori din lume. Profesorii de la Liceul de Coregrafie Floria Capsalli din Bucureşti l-au invitat pe maestrul Mayer să lucreze cu câţiva dintre elevii lor, cei pe care i-au considerat cei mai buni. Acum, şi ei, s-au aşezat într-un colţ al sălii, cu un carneţel în mână - îşi supraveghează elevii şi îşi notează exerciţiile propuse de profesorul francez. O profesoară traduce indicaţiile maestrului şi lecţia poate să înceapă: "Dansatorul este ca un atlet de un nivel înalt... cu diferenţa că în dans există o estetică şi că dansul este o artă. Insist asupra faptului că repetarea unui exerciţiu va duce la progres, dar progresul depinde de calitatea execuţiei. Exerciţiul nu este valabil dacă nu e făcut bine. şi, unu, şi doi... Stop, domnule, nu puteţi face aşa... Reluăm pentru domnul, şi... Continuaţi. "
Edgar Degas, Lecţia de balet la Operă, detaliu, Muzeul d'Orsay, Paris, Bate din palme şi coordonează atât pianul cât şi ritmul exerciţiului şi nu se lasă până când toată lumea execută mişcările aşa cum trebuie. "Nu, domnişoarelor... 5, 6, 7, 8... apropiaţi-vă de bară. Corpul e prea departe de bară, aţi înţeles domnule, să vă văd.... 5,6,7.8... aşa, bine"... Împreună cu profesoara româncă se apropie de fiecare dintre balerini şi le îndreaptă ba piciorul, ba poziţia mâinii, îi ridică şi îi susţine, până când singuri reuşesc să facă exerciţiul. Obrajii copiilor sunt în flăcări ori de câte ori profesorul se apropie de ei. Vedeta grupului, Laura, trage cel mai tare. Şi de câte ori profesorul opreşte exerciţiul, îşi muşcă buzele, se priveşte în oglindă şi se încruntă.
Trebuie să fie atenţi la cele mai mici detalii: să îmbine graţia cu echilibrul, cu ritmul muzicii şi cu tehnica exerciţiului. Conştienţi de fiecare fibră din corpul lor, copiii muncesc câte 10 ore pe săptămână. După nouă ani de balet pot urma cursurile secţiei de coregrafie a Academiei de Artă. Şi tot acest efort, pentru momentele de graţie pe care mulţi o consideră un dar al lui Dumnezeu. Ei bine, graţia lor nu este nici întâmplătoare, nici un dar divin. Este foarte multă muncă, în ritm de mazurcă sau de vals lent: bătăi din palme şi opriri, reluări încrâncenate pentru fiecare mişcare, pentru fiecare exerciţiu, pentru fiecare coborâre de braţ sau rotire de gleznă.