2. Nu am decît de cîştigat

21 august 2000

Nu voi scrie multe cuvinte. Renunţ de la început la gîndul de a elabora.

Am revenit obosit în lumea reală, activă, a oamenilor sănătoşi, după cîteva zile de spital. Corina, sora mea, a avut de trecut printr-o operaţie, iar eu am fost omul ei de bază; am stat cu ea, noaptea, printre femei grav bolnave, i-am ascultat toate păsurile şi am fugit după doctori şi asistente. Acum gătesc pentru ea, fac cumpărăturile, îi servesc masa. Pentru că acum e acasă.

O lume stranie, lumea suferinţei. Am fost îngrijorat. Am uitat de scris. De literatură. De reviste. De ancheta pentru Mozaicul.

Nadia a plecat la munte în dimineaţa zilei în care, spre seară, corina ne-a făcut surpriza unei crize. Nadia s-a întors peste cinci zile (Corina abia sosise şi ea acasă) de pe munte, dintr-o altă lume, turistică, lipsită de griji.

S-a supărat că ţi-am scris. I-am spus. Eu m-am supărat pentru o lipsă de solidaritate. Nu mi-a trecut, dar n-o să scriu despre asta, pentru că nu-i corect faţă de ea.

Unde ai fost la mare? Cum a fost? La Sighişoara n-am ajuns nici anul ăsta (nici anul trecut), deşi toată primăvara am visat să scriu o mică piesă, să găsesc actorii şi chiar să se joace undeva, pe o străduţă. Aşa că ultima dată am fost acum doi ani. A fost şi ploaia, şi Corina, şi Nadia, şi Radu - un băiat din oraşul tău - cu care Corina ar fi mai prietenă, dacă Laurenţiu nu ar fi atît de gelos. (Astăzi am luat de la poştă un mic pacheţel de la Radu, pentru Corina - şi ea asculta mai devreme o casetă cu muzică faină. Dar Radu nu ştie de operaţia ei.)

E frumoasă viaţa mea. Îmi plac prietenii mei vechi, chiar dacă nu mai ştiu nimic de ei. Dan a plecat la mare. Azi dimineaţă. (Te încurci în atîtea nume?). Dan e prietenul meu care predă informatică şi va pleca în Canada. E atît de înalt pe cît sînt eu de scund.

Eu nu mai am o plasă de siguranţă dedesupt. Dar nici nu pot să cad. Unde să mai cad? Numai sănătatea mi-ar putea pune probleme. În rest, nu am decît de cîştigat.

Exuviile le-am citit şi eu, mai demult. Astăzi, Simona Popescu îmi place mai puţin, cine ştie ce inconştiente invidii, dar şi o doză de indiferenţă, m-au făcut să arunc priviri mai critice, deşi răutăcioase nu, chiar nu.

Şi eu am lipsit de pe internet, dar am să revin, cu încetul, ca şi la scris. Mi-am adunat toate hîrtiile în doi saci şi i-am ascuns în debara, cînd a venit Maruşka. Acolo au rămas, pînă astăzi. De mîine îmi voi împrăştia din nou hîrtiile pe jos.

A apărut un Ramuri astăzi, fără mine. Trei povestioare, din tot atîtea trimise, a reţinut Al. Cistelecan pentru un număr de toamnă din Vatra. Dar scrisul meu parcă e undeva, departe. Am sentimentul că oarecine? (aşa se scrie, cu semnul întrebării!) mi-a furat vara asta. N-am văzut nici marea, nici muntele; nu numai că nu m-am distrat, dar cineva nu m-a lăsat nici măcar să mă ating de intenţiile mele.

N-am nici o idee vagă despre ce ar putea aduce toamna. Corina priveşte Seinfeld. E caniculă. Sper că eşti bine şi că faci ceea ce îţi doreşti să faci.