Ajuns azi noapte acasă la Paris, găsesc în cutia poștale plină ochi, o scrisoare cu urări din partea lui Edmond Hervé, ministru, senator și primar al orașului Rennes din 1993 până în 2008, conținând două pagini din cartea sa Detaliul și orizontul (Le détail et l'horizon). Și dintr-odată simt că noul an începe să-mi surâdă...
"Gigi Căciuleanu ne-a făcut să descoperim dansul și coregrafia. Va fi primul director al Teatrului Coregrafic din Rennes creat pe 6 Noiembrie 1978, în acord cu Ministerul Culturii și Municipiul Rennes, cărora li s-a alăturat în 1984 și Consiliul Regional: Teatrul Coregrafic din Rennes (TCR) devine atunci Teatrul Coregrafic Rennes-Bretania (TCRB). Am o profundă recunoștință pentru "Gigi", mare artist, mereu disponibil, întâlnind toate categoriile de public, oriunde, dansând chiar și pe caldarâmul Pieții Primăriei, demonstrând o autentică proximitate, o reală comuniune cu populația. În decembrie 1990, petrece 15 zile cu elevii școlii "Champion de Cicé", la Cleunay, în cadrul proiectului L'Art à l'école (Arta la școală), proiect susținut de Municipiu. Este și un obișnuit al Festivalului Tombées de la nuit.
Aportul său este cel al excelenței servite de un parcurs rar. Francez, cu origini rusești și grecești, născut în România, absolvent al Școlii naționale superioare de coregrafie din București, conciliază de foarte tânăr, cu o adevărată cutezanță, dansul academic și cel contemporan. Cu studii și la Balșoiul moscovit, solist al Operei Naționale din București, participă la numeroase festivaluri naționale și internaționale. Sejurul în Germania și-l încheie la Pina Bausch. În fruntea teatrului nostru coregrafic, cumulează distincții și premii fie în Franța sau în Europa, în Asia sau în Americi. Dansator, coregraf, pedagog, redactează în 2002 un eseu (Vânt, Volume, Vectori) asupra dansului "său", editat de către Universiatea din Chile atunci când este Director artistic al Baletului Național Chilian.
Gigi "își gândește dansul" pentru a-l comunica. "A gândi dansul" înseamnă, pentru el, a trăi fiecare gest de la cel mai elementar la cel mai complex. Două principii indisociabile îl susțin: "nebunia" adică creativitatea, libertatea de expresie, fantezia și "structura", cu ale sale reguli stricte, precise, cele învățate precum și cele construite de sine însuși. Dansatorul este în același timp "inteligență" și "mecanică", "sentiment" și "rațiune". Finalmente. El consideră dansul ca pe "o artă care reflectă, poate mai multe ca oricare altă artă, viața". Gestul pentru gest nu există: acesta este pus în slujba întâlnirii dintre dansator și spectator iar atunci când dansatorul face un salt nu trebuie să uite că pământul este cel care îi hrănește zborul. Pasul de dans este întotdeauna efemer dar totuși cât timp i-a trebuit ca să reușească!
În zece ani, TCRB-ul lui Gigi oferă o mie de reprezentații în Franța și în străinătate căci, pentru a dura, nu trebuie închis nici într-un teritoriu anume nici în a sa proprie coregrafie. El își aplică la Rennes chiar lui însuși această regulă: astfel am avut șansa să primim, în 1986 pe Carolyn Carlson, în 1993 pe Maïa Plisețkaia.
Creația este o împărtășire de disciplină și afecțiune. Gigi, la Rennes, a construit o frumoasă companie: "trebuia să iubesc pe fiecare fiindcă pe scenă nimeni nu are dreptul să fie doar pe jumătate". N-am uitat niciodată că această companie a fost găzduită în "La Maison du Champs-de-Mars" înainte de a integra în 1988 noua construcție care îi fusese destinată, în perimetrul Școlii de "Beaux-Arts".
În 1993, Catherine Diverrès vine cu o nouă echipă și îi succede lui Gigi. Va fi primită călduros însă, personal, am regretat întotdeauna plecarea celui care a "creat" dansul la Rennes...."
Chiar acum, când traduc aceste rânduri, am un "ochi" al sufletului îndreptat către nou-născuta mea: KIRITZA, la Teatrul Național din București.
Iar zâmbetul Anului Nou îmi pare și mai luminos.
(Gigi Căciuleanu - 7.01.2022)
***
En arrivant cette nuit à Paris je trouve dans la boite à lettres, pleine à craquer, une missive avec les vœux de Monsieur Edmond Hervé, Ministre, Sénateur et Maire de Rennes (de 1993 à 2008) contenant deux pages de son livre « Le détail et l'horizon ». Et, tout d'un coup, je sens que la nouvelle année commence à me sourire...
En ce moment-même, lorsque je suis en train d'écrire ces lignes, j'ai un "œil" de l'âme tourné vers mon dernier né: KIRITZA, au Théâtre National de Bucarest.
Et, du coup, le sourire de la nouvelle année me paraît soudainement encore plus éclatant.
(Gigi Caciuleanu - 7.01.2022)