sufletul mi-e strâns
în menghină
de gânduri
care se târăsc
printre rănite gloduri
de pământ
privesc oceanul cum
în teatru-i nelumesc
se bucură
de val și vânt
acoperind cântând ca un nebun
cu voce de bețiv nepotolit
tumultul omenesc
de gemete și plâns
lorsque mon âme
est prise dans l'étau
de ces pensées
qui rampent
dans les blessures
boueuses de la terre
je laisse fuir mon regard vers l'eau
de l'océan
qui dans son théâtre hors du temps
de vagues et vent
couvre en chantant
avec une voix d'ivrogne jamais content
le brouhaha humain
de pleurs et de gémissements
*
cuando mi alma
se ve acorralada
en el vicio
de esos pensamientos
que gatean
en las heridas fangosas
de la tierra
dejo que mi mirada huyera hacia el mar
y su teatro fuera tiempo
de viento y de olas
que cubre mientras canta
con una voz de ebrio
jamás contento
los lloros y los gemidos
de la humana mascarada
*
quando la mia anima
è presa nella morsa
di quei pensieri
che strisciano
nelle ferite
fangose della terra
lascio il mio sguardo fuggire verso il mare
chi col suo teatro fuori tempo
di vento e onde
copre mentre canta
con voce de ubriacone
mai contento
le grida e i gemiti
della umana mascherata