Grupul 7 Zile: Şapte ani în Maramureş

 O scurtă istorie...

"Grupul 7 zile înseamnă pasiunea de a povesti prin fotografie ceva semnificativ despre noi şi lumea în care trăim" aşa sună introducerea pe site-ul www.7zile.ro. Grupul s-a născut în anul 1999, în Baia Mare, la iniţiativa unor prieteni pe care îi lega (şi) dragostea pentru fotografie. "Forţa acestui grup constă în relaţiile de prietenie şi respect dintre membri, libertatea fiecăruia de a se exprima într-un anumit stil fotografic, creativitatea în fotografie şi dispoziţia fiecăruia de a se dărui echipei" se arată pe acelaşi site. Şapte membri a avut iniţial grupul, la ora actuală sînt 12 membri. Este vorba despre Voicu Bojan, Cosmin Bumbuţ, Petruţ Călinescu, Bogdan Croitoru, Vasile Dorolţi, Silviu Gheţie, Alexandru Paul, Gicu Şerban - din România, Fred Rohde (Olanda), Bernhard Seidel (Austria), Oleg Tishkovets (Ucraina) şi Rene Triebl (Austria). Dintre aceştia, trei membri sînt maramureşeni: Cosmin Bumbuţ, Vasile Dorolţi şi Silviu Gheţie. Principiul de funcţionare a acestui grup a fost acela de a organiza în fiecare an o tabără de şapte zile, urmată de vernisarea unei expoziţii cu fotografii selectate din munca depusă în săptămîna de tabără. Prima tabără a avut loc în anul 2000, la Negreşti. A urmat Sighetul, preferat de artiştii fotografi în trei ani consecutiv (2001 - 2003). În 2004 tabăra a avut loc la Poienile Izei, anul trecut la Breb, iar în acest an Ocna Şugatag a fost decorul-gazdă al taberei.


 Ocna Şugatag, 2006

Tabăra din 2006 s-a derulat în perioada 5-12 ianuarie, avînd sediul central la Ocna Şugatag. Primarul Mihai Ivaszuk povestea la vernisaj: "Au venit la Ocna Şugatag, s-au prezentat la primărie, au spus scopul şederii lor şi m-au întrebat ce pot găsi la Ocna Şugatag". Aşa privite lucrurile, demersul artistic al celor de la 7 zile pare facil. Cu toate acestea, cînd arunci privirile spre simeze, din fotografii te întîmpină nouă viziuni diferite despre acelaşi Maramureş. Maramureşul în care trăim...


 "Iubesc România deoarece este o ţară vie" (Oleg Tishkovets)

Rene Triebl mă întîmpină cu zîmbet larg. Îşi aminteşte de interviul acordat ziarului Graiul cu nişte ani în urmă şi mă avertizează că, cu atîta soare în jur, îi este imposibil să fie serios şi să dea interviuri. Mă îndrumă spre Oleg Tishkovets, care zîmbeşte şi el, în acelaşi soare... "De patru ani tot vin în Maramureş. Pur şi simplu m-am îndrăgostit de acest colţ de lume. De cîte ori am de ales o destinaţie spre care să mă îndrept, sfîrşesc prin a veni în România. Fireşte, nu sînt orb, văd şi eu problemele din ţara dvs., dar iubesc România deoarece este o ţară vie. Iubesc de asemenea modul în care în Maramureş tradiţiile încă mai trăiesc. Desigur că nu este uşor să păstrezi vie tradiţia în condiţiile în care această lume nouă, această Europă unită, tinde să acapareze şi să uniformizeze totul." Fotografiile ucraineanului îţi atrag mereu privirile ca un magnet. Nu fac excepţie nici cele din expoziţia de la Milenium 2. Din ele răzbate mai mereu o doză aproape irespirabilă de tristeţe. Le înconjoară o aură de solitudine maiestuoasă. "Nu e adevărat: fotografiile mele nu sînt triste. Ele "vorbesc" despre gînduri, despre sentimente, dar nu despre singurătate. Mai degrabă este vorba despre o oarecare nostalgie, deoarece văd cum România se schimbă, cum satele Maramureşului se schimbă. Cred că se pierde ceva în toate aceste schimbări, ceva ce nu vom recupera niciodată. Şi cred că veţi plînge mai tîrziu, atunci cînd veţi realiza ce aţi pierdut..."


 "Pur şi simplu nu pot veni destul de des în Maramureş" (Rene Triebl)

Între timp, Rene s-a acomodat cu mîngîierile soarelui şi îmi promite cîteva clipe de seriozitate. "Pur şi simplu nu pot veni destul de des în Maramureş. Nu atît de des pe cît mi-aş dori, dat fiind că aceasta este una dintre ultimele zone europene în care te mai poţi relaxa. Din păcate, tradiţiile încep să pălească şi aici. Cred că, în zece ani, uniformizarea va ucide aceste ultime manifestări vii ale tradiţiei. Îmi pare extrem de rău că se va pierde acest stil de viaţă, în care prietenia şi solidaritatea sînt încă importante. Vor fi substituite de valorile societăţii de consum şi de izolarea indivizilor." De pe simezele din Centrul vechi, Rene ne propune înserări idilice şi geometrii rurale din cele mai captivante. În care căpiţele se constituie în adevărate simboluri ale unei lumi care se încăpăţînează, încă, să mai funcţioneze după ritmuri ancestrale. Pînă cînd registrul temporal european se va impune pînă şi pe uliţele satului maramureşean...


 "Ne întîlnim de fiecare dată din prietenie. altfel nu am fi stat atîţia ani uniţi..." (Silviu Gheţie)

"Această tabără a încheiat un ciclu, acela al celor şapte ani petrecuţi în Maramureş de Grupul 7 zile. Nu ştim, încă, încotro ne vom îndrepta şi ce vom face în continuare. Încercăm să încununăm aceşti ani cu realizarea unui album despre Maramureş, dar nimic nu este sigur, încă. Am fotografiat primăvara şi iarna în Maramureş, am fost prin diferite zone ale Maramureşului. Fiecare a fost liber să-şi aleagă subiectele în tabere, n-am avut niciodată o temă impusă. Fiecare şi-a ales zona unde a fotografiat, ajungînd să acoperim fotografic o mare parte din Maramureş. Ne întîlnim de fiecare dată din prietenie. Altfel nu am fi stat atîţia ani uniţi..." povesteşte Silviu Gheţie. Cel care după ce ne-a obişnuit să ne uimească mereu cu portrete uluitoare, ne-a bulversat de data aceasta universul de aşteptări cu un peisaj de înserare incredibil şi nu ne-a înşelat aşteptările în privinţa fotografiilor cu chipuri de ţinut minte... Cinci fotografii a ales Silviu pentru expoziţie, din cele aproximativ două mii pe care le-a realizat.


 "Maramureşul celor de la 7 zile nu este unul spectaculos" (Vasile Dorolţi)

"Şapte ani în Maramureş înseamnă astăzi finalizarea unui proiect extrem de interesant şi de plăcut pentru noi: pornit de la ideea unei întîlniri amicale între foşti colegi, am ajuns să creăm în aceşti şapte ani probabil cel mai tare grup fotografic din România anului 2006. Grupul nostru a ajuns să vadă Maramureşul din interiorul fenomenului. Maramureşul celor de la 7 zile nu este unul spectaculos, nu este unul redundant în elemente folclorice, în fotografiile noastre maramureşenii sînt oamenii de zi cu zi, cu munca lor, cu problemele inerente, cu viaţa cotidiană. Din punctul nostru de vedere, astfel sîntem mai aproape de ceea ce înseamnă Maramureşul astăzi şi nu o proiecţie idilică a unei enclave încremenite în timp" a declarat Vasile Dorolţi, preşedintele 7 zile, care i-a asigurat pe maramureşenii că încheierea acestui proiect nu înseamnă o abandonare a zonei. "Rămînem în continuare ataşaţi de aceste meleaguri, chiar dacă noi proiecte ne aşteaptă şi Maramureşul nu va mai fi în centrul acţiunilor noastre, dar rămîne decorul nostru de suflet".


 "Sistemul vedetelor din România mi se pare fals. Aşa că prefer naturaleţea poliţiştilor." (Cosmin Bumbuţ)

Pe Cosmin îl prindem în preajma reportofonului abia după vernisaj şi după ce i-am văzut seria de fotografii cu poliţiştii din Ocna Şugatag, o serie care a surprins mai întîi ca subiect şi apoi ca expresivitate. Pentru că nu mulţi dintre noi s-ar fi gîndit la poliţişti ca la subiecte generatoare de fotografie de artă... "Am stat cu poliţiştii cîteva zile. Nu pot să zic că ne-am chiar împrietenit, dar am devenit mai apropiaţi. Au fost foarte deschişi la idee şi au reacţionat foarte frumos la propunerea mea. Toţi sînt tineri, destupaţi la minte, m-au dus chiar şi într-o acţiunea de-a lor (a fost ca-n filme). M-am simţit bine cu ei şi au fost foarte deosebiţi.". Cosmin, în repetatate rînduri premiat la nivel naţional pentru fotografie de modă şi fotografie publicitară (şi autor al volumelor de fotografie Mornings şi Pămînt sucit, apărute la Editura LiterNet) mărturiseşte, însă, cu sinceritate debordantă: "Prefer de cinci ori înaintea vedetelor poliţiştii. Vedetele României sînt de "plastic", create de televizor. Sistemul vedetelor din România mi se pare fals. Aşa că prefer naturaleţea poliţiştilor." În ceea ce priveşte cei şapte ani petrecuţi în Maramureş cu 7 zile, Cosmin mărturiseşte concis: "M-am simţit bine în Maramureş, dar eu sînt oricum de-al casei".


 "Maramureşul este un loc viu în continuă schimbare" (Bogdan Croitoru)

Bucureşteanul Bogdan Croitoru a prezentat în expoziţie o serie de patru fotografii, realizate în bazinele cu apă salină din Ocna Şugatag. "Sînt imagini cu apa din ocne, iarna, înainte ca primii clienţi să apară. În absenţa acestora, am avut ca personaje un fluture îngheţat la suprafaţa apei, două fotografii sînt realizate sub apă şi au ca subiect frunzele, ultima fotografie este realizată tot sub apă, cu obiectivul îndreptat spre cer" explică Bogdan. S-a aflat acum pentru a treia oară în Maramureş cu 7 zile. "Ce simt eu? Că Maramureşul este un loc foarte frumos, despre care există multe clişee care funcţionează la cei care nu-l cunosc personal. Maramureşul este un loc viu în continuă schimbare. Cred că se află acum la o răscruce: mai are şansa să trăiască păstrîndu-şi rădăcinile, dar vine şi peste Maramureş societatea de consum, cu ale ei ispite."


 Anamaria Horvath, invitat special la 7 ani

Invitat special în această expoziţie, Anamaria Horvath, o fetiţă de şapte ani de la Casa de copii din Ocna Şugatag. Cum a ajuns Anamaria să expună pe simezele băimărene alături de reputaţi artişti fotografi din ţară şi de peste hotare? Simplu: "Ne-au fost prezentaţi trei fraţi, proaspăt aduşi la casa de copii. Cea mai mare, Anamaria, avea 7 ani. Croitoru avea două aparate foto la el, unul i l-a dat fetiţei. Cînd ne-am uitat la ceea ce a făcut am zis: Ce bună-i din prima zi!" povesteşte Bumbuţ. "Ne-am gîndit că oricum noi nu avem cum să pătrundem în intimitatea acestui loc doar în cîteva zile. Aşa că i-am lăsat aparatul acestei fetiţe, preferînd să avem poze nu atît de bune tehnic vorbind, dar mult mai expresive, deoarece erau făcute din interiorul fenomenului" îşi detaliază Bogdan Croitoru ideea.

Ieri, vineri, 13 ianuarie, la ora 13.00, sfidînd posibile (şi probabile) superstiţii, Grupul fotografic 7 zile a vernisat a şaptea expoziţie din Maramureş. Vasile Dorolţi, preşedintele 7 zile, a anunţat la vernisaj că este ultima expoziţie la Baia Mare, că cei şapte ani care s-au scurs de la înfiinţarea grupului şi care au fost jalonaţi de şapte tabere în Maramureş (tabere urmate invariabil de expoziţii) au constituit un ciclu care se află acum la final şi că va urma un alt proiect pentru 7 zile. Aşadar, iubitorii de fotografie, admiratorii celor care fac parte din selectul grup 7 zile sau pur şi simplu cei care s-au îndrăgostit de Maramureş abia după ce l-au văzut prin obiectivul fotografic al celor de la 7 zile sînteţi aşteptaţi la expoziţie pînă în 20 ianuarie inclusiv, la Sala Milenium M2 din Centrul Vechi. Veţi descoperi un altfel de Maramureş, în 41 de fotografii.




(Material preluat din cotidianul Graiul Maramureşului, 14 ianuarie 2006)