Capete înfierbântate

Întrebat după înfrângerea cu Sportul ce i-ar mai trebui actualei echipe a Universităţii pentru a deveni “Craiova Maxima”, Sorin Cârţu a zâmbit amar: “Eu mi-aş dori o Craiova Decenta mai întâi, pentru că azi am fost cam indecenţi.” La aceiaşi întrebare, Ilie Balaci, prezent şi el în Regie, a răspuns: “Cămătaru, Negrilă, Beldeanu, Tilihoi, Stefănescu.” Universitatea Craiova e o enigmă care trăieşte între amintiri şi ambiţii cotidiene, sufocată de dragostea suporterilor, pe care uneori nu o merită. Noul sezon a reuşit, în doar nouă etape, să ne arate Universitatea în toate ipostazele posibile ale unei echipe de fotbal. Mai întâi, căderea, sau mai bine zis trimiterea în mocirlă de către Gigi Neţoiu. O întreagă echipă luată la oastea Ministerului de Interne din Ştefan cel Mare. Rămaşi acasă, Rada, Dragomir, Vochin, Verdeş sau Papură s-au trezit oameni de bază doar pentru că Dinamo n-avea ce face cu ei. A venit Emil Săndoi, tip subţire, parcă n-ar fi oltean, liniştit şi modest, calităţi care nu te ajută însă când vine vorba să antrenezi o echipă de fotbal. După el, au apărut fotbalişti de pe la CSM Reşiţa, brazilieni vopsiţi, ca Leandro, un african, vreo doi australieni, plus veteranul Pavel Badea şi Ovidiu Stângă, pe care Dinamo nu l-a mai dorit. Lumea vorbea de lupta pentru supravieţuire, spectatorii aşteptau ca echipa să nu retrogradeze, dar nu mai mult de atât. Startul a fost uluitor. După trei etape, cu trei victorii, Universitatea era prima în clasament. Bătuse Steaua în Bănie, mai înainte învinsese la Bacău. Luţu, copilul teribil de talentat la dat cu şutul în propriul talent, a înscris de patru ori. Înfierbântaţi, până şi jucătorii (sau mai ales ei) şi-au pierdut simţul măsurii. Au început să viseze la “Campioana unei mari iubiri”, la Craiova capabilă să se bată pentru titlu. Primul eşec acasă a aruncat în aer atmosfera. Al doilea, cel cu FC Naţional, l-a înlocuit pe Săndoi. Al treilea, cu Farul, l-a dat afară pe Marcu. Acum a venit Cârţu. A debutat cu stângul. Din fericire pentru el, echipa a fost de-un penibil imposibil de explicat. Asta înseamnă că şi suporterii, şi patronul, şi jucătorii, toţi s-au reîntors la situaţia iniţială, din vară: ne batem să nu retrogradăm. Aşteptările s-au micşorat, ambiţiile s-au înecat în neputinţa lui Sava, dorinţele în driblingurile ratate ale lui Luţu. Totul e acum ca nu cumva Cârţu să câştige vreo trei meciuri la rând, că-i înfierbântă iar pe olteni.