Și printre fotografii de acolo, Claudiu Falub era categoric o prezență aparte - imaginile domniei sale erau altfel, erau diferite, erau din alt univers.
Lucrul acesta este valabil și astăzi. Îndrăgostit de alb negru, Claudiu Falub este un poet al cadrului care găsește stări de povestit și poezii de văzut cu o ușurință incredibilă.
Ce mă frapează este ușurința cu care adună elemente risipite în locuri incredibile pentru a descrie un univers foarte concentrat, izvorât parcă acum din muntele de unde tocmai a coborât.
Un caleidoscop de viziuni din Myanmar, Elveția, Maroc, Maramureș, Portugalia, din tren sau de pe plajă, de la cosit sau de la plimbare, se rotește și produce imagini extrem de unitare din care a dispărut tot ce nu servește cadrului - de aici iubirea absolută pentru alb negru, care transformă culorile în tonuri care pot fi duse pe mai multe planuri, vorbind mai mult despre mai puțin și ajutând la o incredibilă concentrare a privirii și a universului imaginii.
Privești imaginile și vezi că domnul Falub conduce pe străduțe complicate, la ore incredibile, în căutarea acelui univers unic care generează aceste imagini aflate la limita dintre poezie și desen - totul pe o muzică unitară și catifelată, atemporală și minunată.
Închei aducându-mi aminte de Dan Carr care spunea că: "Photographs are everywhere. The destination is much less important than the vision you bring to it."
Și pentru că privim aici fotografii alb negru, să nu uităm și ce spunea Ted Grant: "When you photograph people in color you photograph their clothes. When you photograph people in black and white, you photograph their soul!"
(text de Dinu Lazăr)
