C(h)e Guevara?

Revoluţionarul idealist, frumos, cu alură christică (sau de poet romantic damnat à la Byron) şi destin tragic a ajuns de mult atît emblema revoltei perpetue, a luptei împotriva oricărui fel de tiranie-injustiţie-nedreptate, cît şi una din figurile iconice fundamentale ale culturii pop. Şi? Pe pereţii liderilor marilor mişcări sindicale şi pe cei ai tinerilor burghezi blazaţi/fără căpătîi&probleme reale care îşi găsesc în el succedaneul ultim al unei "treceri la fapte".


He's wearing a red star/Smoking his cigar (Suicide, 1977)

Nu v-aţi întrebat niciodată cum a ajuns Ernesto "Che" Guevara de la Serna, primul copil (din cinci) al unei bogate familii argentiniene, cel mai popular simbol al revoluţiei (eterne şi socialiste, desigur!), conjurat de fiecare dată cînd nu mai există argumente, cu flăcări în priviri şi rapt în voce? Cum a ajuns acest inamic al libertăţii de expresie/gîndire icoana dreptăţii sociale la care se închină cei care zic că luptă pentru aşa ceva? Sau e o chestie ce trebuie luată de bună? Ai crede că odată cu prăbuşirea comunismului i s-a dus naibii măcar o parte din aura de sfînt jertfit pe altarul unei credinţe (marxiste ş.a., dar n-a fost marxismul pînă la urmă tot o - altfel de - religie?)... dar nu, steaua (roşie) străluceşte la fel de tare şi furibund în o grămadă de minţi - mai ales tinere/necoapte. Să fie de vină doar faimoasa fotografie (cea mai download-ată din istorie şi prezentă pe atîtea produse capitaliste - de la săpunuri la tricouri, şepci, postere, baruri) făcută de Alberto Korda în 1960? Privirea pierdută în orizonturi albastre şi trabucul cu care apare în mai toate imaginile?


Direct action is more than wearing a Che Guevara t-shirt (GFK)

Sau faptul că a murit asasinat în Bolivia (în 1967, la 39 de ani), trădat şi abandonat de toţi (inclusiv tovarăşul de revoluţie cubaneză, Fidel Castro), spunînd "Omorîţi-mă. Veţi ucide doar un om!" (succinct&perfect memorabil, admit) într-o acţiune de care CIA-ul, acest bau-bau al tuturor nevrozelor conspiraţioniste din ultimele decenii, n-a fost tocmai străin?

Să fim serioşi! Interesează pe cineva că Raúl Rivero, unul din cei mai importanţi poeţi latino-americani contemporani, stă în închisoare de destul timp, închis chiar de regimul instaurat de compañero Che? Sau toţi dizidenţii, pierde-vară, gay-ii, bolnavii de SIDA care au ajuns (şi murit - destui) în lagărele tot de acest "campion" al libertăţii iniţiate? E mult mai simplu să te uiţi calin&plin de importanţă la poza lui pe perete şi să treci mai departe. Ca orice revoltă adolescentină din fotoliul de-acasă, cu berea într-o mînă şi telecomanda în cealaltă.


You came to say/Let's all prey hurray hurray (Suicide)

Şi totuşi? Cine-a fost&ce-a vrut dumnealui? Lăsînd la o parte psihanaliza (care ar avea multe de spus despre vina middle-class-ului faţă de "popor" şi dezastrele inerente ei), omul acesta a spus, în mijloc de ani '60, că e nevoie nu de unul, ci "două, trei, cît mai multe Vietnamuri", a propovăduit ura neţărmurită pentru "inamic", a militat pentru transformarea luptătorilor în "maşini de ucis cu sînge rece", stîrnind tot valul de guerillas pseudo-marxiste care au înecat America Latină (&nu numai) în sînge, a condus execuţii sumare (i.e. fără judecată)... Nu mă credeţi? Citiţi-l (cîţi din cei care-l poartă - pe piept şi-n suflet - au făcut-o?)! Exact noul Mesia al unui secol fără credinţă în alţi zei decît cei pe care poate să-i pipăie/atingă! Drept pentru care nu pot decît să scuip zicînd că măcar a murit precum a trăit, ca-n proverbul acela cu ridicatul sabiei. They said he was a saint/But I know he ain't, vorba cîntecului.


(Articol preluat din Re:Publik, iunie 2005)