Timp de zeci de ani, tu, noi, aproape toți am crezut că viteza va aduce fericirea fără efort și că oricum consecințele vârtejului vor fi pentru mai târziu...! Deci, să renunțăm la bicicletă și la vechea hartă de hârtie. Haideți să lăsăm în șomaj pe îndreptătorul de spițe și pe producătorul micii regine artizanale. Să închidem micul atelier de cartier cu mirosul de ulei de schimbător de viteze și glumele mecanicului cu cheia de paișpe. Mușchii copiilor s-au atrofiat, rănile de la căzături sunt acum invizibile, dar capetele sunt bolnave, iar grăsimea de pe burtă atârnă pe sub un tricou imprimat cu o limbă dubioasă.
După ani de zile în care a fost trimisă în poduri și depozite de fier vechi, lăsând timp altor producători îndepărtați să se organizeze, Mica Regină a redevenit la modă pentru sănătate, pentru buzunar și pentru modul de viață.
Mărturia mea modestă în câteva instantanee.
La fel de utilă ca mijloc de transport, bicicleta - ca și trenul de noapte, care a revenit și el pe șine -, este unul dintre acele instrumente indispensabile vieții noastre moderne și pe care viitorul ne cere să le regândim: mai puțin poluante, mai puțin consumatoare de energie. Vom avea cu toții ceva de câștigat dacă vom cânta cu Yves Montand...
Și ca să închei într-o notă foarte, foarte, lejeră dar și așa, mai pentru adulți, vă pun un link către istoria celebrei MIȚA BICICLISTA. Vedeți aici.
(Louis Guermond, Sibiu, România, Europa)
