Să te îmbraci bine zic eu. Cu speranță! Frigul atacă mereu prin surprindere. E de ajuns să îți ascunzi nasul în gulerul hainei pentru o clipă ca să nu îți dai seama când te-ai răcit de tine însuți și de ceilalți.
Îmbracă-te potrivit și nu te speria de căldură - e cea mai greu de găsit până la urmă. Și dacă ți se pare vreodată că e prea cald, prea bine și focul arde singur, îndepărtează-te. E doar o fierbințeală a minții. Nu e de soi bun. La fel cum nu sunt nici cei care o întrețin.
Singur nu ești niciodată. Dacă nu mă crezi, privește cerul. În imensitatea văzduhului vei întâlni alte priviri curioase, unele plutind pe o rază de soare, altele împletind câte un vis în broderia de stele. Să nu te sperie cât de mic pari a fi, umbra ta se întinde pe jumătatea pământului. E lucru mare jumătatea asta, dacă s-ar întinde pe tot întregul, nu ai putea să o mai vezi. E lucru mare și să o vezi - doar așa poți decide dacă vei întuneca orizontul cuiva sau îl vei lumina prin prezența ta.
Așa că nu uita să fii blând - cu tine și cu ceilalți - anotimpurile vieții nu trec mereu în ritmul calendarului. Până la urmă e o călătorie a devenirii, nu o destinație; o modalitate nouă de a vedea lucrurile, niciodată un simplu loc. Iar de cele mai multe ori, o lecție de supraviețuire.
