Santinela, Muza și Ahmatova

Mi-amintesc: eram student-cursant-militar
în miez de noapte
santinelă cu «kalașnikov»-ul gata pregătit
în minte cu acțiunile necesare în caz de vine cineva
spre a ataca perfid puterea sovietică
sau, posibil, să fie vreun tovarăș din lagărul socialist - ungur
polonez neamț bulgar
neexclus chiar frate român
într-o rătăcire confuză
și dintr-odată se auzi într-adevăr ceva
așa
un foșnet
ca un zbor de buburuză
și eu, conform regulamentului, am somat: - Stai! Cine-i?!
Și se auzi un glas pașnic și cuceritor:
- Eu, Muza.
Brusc mi se spulberă din cap orice precept militar
fulgerător revenindu-mi în minte
marea, oceanica poezie a lumii
cu sonurile-i divine - prin
culoarul de sîrmă ghimpată
alături de-al negrului nopții hău
i-am luminat calea cu lanterna și
de cum se apropie
îmi amintii neîntârziat întrebarea Annei Ahmatova:
Ce sunt onoruri, tinerețe, libertate
în fața musafirei cu flautul în mână?
Zău!
Apoi, ușor parafrazat, am întrebat-o pe Anna cea Mare: «Tu
i-ai dictat lui Dante Comedia despre Infern?»
Și ea îmi răspunse: «Eu», - acolo
printre gardurile de sîrmă ghimpată
și inepții imperiale".

(în perioada 1 aprilie 2022 - 30 iunie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)