[au trecut prin tine aburi negri]

au trecut prin tine aburi negri,
cineva ți-a sorbit carnea de sub haine,
a rămas doar praful de pe scândura noduroasă
și rece
ca un fotomodel.

îmi rup mâna de ciudă că nu te pot atinge,
lasă că știu eu cine face pasul înapoi,
cine în brațele cui doarme.

povestea asta cu insula
se termină bine dacă o citești pe sărite.

de aceea încep o nouă călătorie
poate îmi va folosi la ceva,
iau ceasul cu mine,
iau încălțămintea să-mi ajungă,
îmi pun în piept decorațiile de război ale bunicului,
mă înarmez cu răbdare,
îmi amintesc de niște rude îngropate în cimitirul cel nou
și plec.

pe drum observ că-mi pierd echilibrul fără niciun motiv,
mă minunez de perfecțiunea naturii și-mi fac singur cu ochiul;

toate lucrurile astea se întâmpla totuși cu voia mea,
râd de mă prăpădesc;
chiar se întâmplă ceva, pot dirija obiectele din jur;
mă așez pe buturugă și citesc
prospectul unui medicament nou de la steaua divină

prin tine au trecut aburii negri, dar nu te speria,
ai spus așa: carnea mea e carnea ta,
dar, ține minte, ăsta e marele nostru secret,
ai grijă să nu-ți iasă pe gură niciun porumbel.

(în perioada 1 iulie 2022 - 30 septembrie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)