Scoțând la iveală istorii din vremuri apuse, textele sărbătoresc felul în care copii experimentează, de fapt, dintotdeauna lumea: cu încredere și curiozitate, cu curaj și prospețime. Din plin. Cu toată inima.
Spectacolul-coupé Istoria copilăriei e rezultatul unui parteneriat între teatrul MiniREACTOR și Teatrul Gong și reprezintă o provocare atât pentru membrii celor două echipe, cât și pentru publicul tânăr. LiterNet se alătură acestui demers publicând cele 4 texte, scrise de Petro Ionescu, Alexa Băcanu, Alex Moldovan și Ana Cucu-Popescu în cele 4 zile de luni ale lui iunie 2022. Sperăm să vă facă plăcere să le citiți.
*Acest proiect cultural este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
** Publicarea textelor pe LiterNet nu a fost finanțată în cadrul proiectului AFCN.
Jocul de-a baba
de Alexa Băcanu
GEORGETA, dar i se zice GETA
MĂGĂOAIA (Geta transformată)
MAMA
TATA
BABA CLOANȚA / BUNICA
COPIL 1, 2, 3
INTRO
ACTOR 1: Ia! Dar ce-i cu tine, de tremuri?
ACTOR 2: Mi-e frică.
ACTOR 1: De ce ți-e frică?
ACTOR 2 arată spre copii.
ACTOR 1: Doar nu ți-e frică de copii.
ACTOR 2: E prea întuneric, aprinde un bec! Aprindeți lumina!
Actor 1 îi dă un bec aprins.
ACTOR 1: Pe vremuri, când încă nu existau becuri, iar nopțile erau luuungi, oamenii își spuneau povești ca să-și învingă frica.
ACTOR 2: Ce povești?
ACTOR 1: Povești cu monștri.
ACTOR 2: Nu, nu cu monștri!
ACTOR 1: Odată ce îi cunoșteau, puteau să-i evite, să-i învingă sau să-i îmblânzească.
ACTOR 2:... Bine, poți să spui povestea, știu că asta aștepți.
ACTOR 1: Demult de tot, acum aproape patru sute de ani, trăia într-un sat o fetiță. O chema Georgeta, dar toată lumea îi zicea...
SCENA 1
Acasă. Într-o parte a scenei, Mama face mămăligă. În cealaltă, Tata taie lemne. Geta aleargă între ei.
TATA: Geta! Geta! Georgeta, nu m-auzi?
GETA: M-ai strigat?
TATA: Fugi și adu o găleată de apă de la fântână!
GETA: Acum!
Geta fuge și scoate apă, se întoarce cărând cu greu o găleată.
MAMA: Geta! Fugi și mulge vaca.
GETA: Acum!
Geta fuge și mulge vaca. Se întoarce cărând o găleată grea de lapte.
TATA: Geta! Fugi și mătură ograda!
GETA: Acum!
Geta mătură ograda.
MAMA: Geta! Ia lâna asta și du-o la mamaie în pădure.
GETA: Acum?
TATA: Să nu te abați de la drum!
MAMA: Să te ții departe de lac, că te prinde știma apei!
TATA: Să nu te apropii de râpă, că trezești balaurul!
MAMA: Să te întorci până nu se face noapte, că azi e lună plină și iese la vânătoare vârcolacul!
TATA și MAMA: Fugi!
Geta fuge.
SCENA 2
În pădure, Geta merge pe drum, repede și cu teamă. Apar cei trei copii.
COPIL 1: Unde fugi, Geta, cu limba de-un cot?
GETA: Tu erai, Gică? Uite, mă duc până la mamaie să-i duc un caier de lână.
COPIL 1: Lasă, că nu moare baba fără lână, mai stai cu noi!
GETA: Nu, că se lasă noaptea!
COPIL 2: Hai să te joci cu noi!
GETA: Nu, că tata a zis...
COPIL 3: Ne jucăm de-a măgăoaia!
GETA: Nu... Bine! Mă joc doar o dată, apoi fug!
Copiii se bucură.
COPIL 1 (numără):
O cioară într-un copac,
Un om înecat în lac,
Sub un pod ditamai drac!
Toate să le zică mutu,
Să le spele botezatu,
Să le uite necuratu,
Măgăoaia să - fii - tu!
Numărătoarea se oprește la Geta, care își pune mâinile la ochi. Copiii o rotesc și fug în toate părțile să se ascundă. Rămâne singură, e liniște. Aude un zgomot și tresare, începe să îi caute.
GETA: Unde sunteți?
CA UN ECOU, DE PESTE TOT: Aici, aici, aici, aici!
I se pare că vede pe cineva printre niște tufișuri.
GETA: Aha!
Se apropie tiptil, dintre tufișuri se vede luciul lacului pe care se formează conturul Știmei Apelor.
VOCEA BUNICII: Lacul e păzit de un spirit cu formă de femeie, Știma Apelor, care te prinde de glezne și te trage la fund.
GETA fuge repede în altă parte.
GETA: Ah! Răsare luna!
VOCEA BUNICII: În nopțile cu lună plină, iese la vânătoare de copii omul lup.
Se aude un lup urlând la lună. Printre copaci se văd doi ochi roșii și colți albi. Geta fuge în altă direcție, tot mai speriată.
GETA: Unde sunteți?
COPIII: Aici, aici, aici, aici!
Geta alunecă într-o râpă, din care se chinuie să iasă repede și să fugă, în timp ce auzim vocea bunicii.
BUNICA: În râpă își face veacul un balaur cu trei capete. Unul te ademenește, al doilea te adoarme, al treilea te mănâncă.
GETA: Unde sunteți?
COPIII: Aici, aici, aici, aici!
GETA (făcută ghem de frică): Măgăoaiei nu-i e frică. Eu sunt măgăoaia, și nu mi-e frică. Cum se simte o măgăoaie?
Se transformă încet în măgăoaie.
GETA: Lumina lunii îmi rănește ochii. Vino, norule, și acoperă-i fața spurcată!
Un nor acoperă luna.
GETA: Simt miros de carne fragedă. În seara asta mâncăm!
O cioară croncăne aprobator.
GETA: Unde e prada mea?
COPIII (veseli): Aici, aici, aici, aici!
Pe urmele copiilor, adulmecând, Măgăoaia găsește unul dintre ei, care o ia la fugă țipând. Măgăoaia îl urmărește, până ajunge la coliba Babei Cloanța.
MĂGĂOAIA: Degeaba te-ai ascuns, că de mâncat tot te mănânc!
Intră în colibă.
SCENA 3
În colibă la Baba Cloanța.
BABA CLOANȚA: Ei, da' ce vânt rău te aduce pe la mine?
MĂGĂOAIA: Mi-e foame, Babă Cloanță!
BABA CLOANȚA: Stai jos, dară.
Măgăoaia se așază la masă, Baba Cloanța îi tot aduce feluri de mâncare, pe care Măgăoaia le înfulecă pe nerăsuflate.
BABA CLOANȚA: Ia, colțunași! Ia, magiun! Ia pită! Ia zeamă! Ia chiftele! Ia mămăligă! Ia plăcintă! Ia pogăci! Ia tocană! Ia smântână! Ia magiun! Ia prune uscate! Ia miere de albine! Ia nuci! Ia alviță!
MĂGĂOAIA: Gata! Nu mai pot!
BABA CLOANȚA: Ia și niște castane!
De acum începând Măgăoaia începe să semene tot mai mult cu Geta.
BABA CLOANȚA: Acuma, dacă te-ai săturat, du-te pe drum înapoi.
MĂGĂOAIA ezită.
BABA CLOANȚA: Ce mai e?
MĂGĂOAIA: Pădurea e plină de balauri, vârcolaci și știme.
BABA CLOANȚA: Și ți-e frică ție de ele, ditamai măgăoaia?
MĂGĂOAIA: Mie nu mi-e frică. Că sunt la fel de mare și rea ca ei.
BABA CLOANȚA: Ia aici de la mine, înainte să pleci. Un pieptene, o bucată de pâine și o năframă.
MĂGĂOAIA: Ce să fac cu ele?
BABA CLOANȚA: Să le folosești cum te-am învățat. Cu curaj, cu bunătate, cu înțelepciune.
MĂGĂOAIA: Așa o să fac. Săru-mâna, mamaie.
BUNICA: Să trăiești, fata maichii.
SCENA 4
În pădure.
Măgăoaia / Geta ajunge la lac. Din apă iese pe jumătate Știma Apelor, cu părul lung și verde, ud ca făcut din alge. Știma cântă un cântec frumos și trist.
MĂGĂOAIA (aparte): Cu curaj.
MĂGĂOAIA / GETA (îi dă pieptenele): Doamna mea, un pieptene să-ți netezești cosițele frumoase.
Știma ia pieptenele și se scufundă înapoi în lac. Geta merge mai departe. Ajunge la tufișurile unde e ascuns vârcolacul.
GETA / MĂGĂOAIA (către ea însăși): Cu bunătate.
GETA / MĂGĂOAIA: Știu ce rău e să-ți fie foame, ia pâinea asta albă și moale.
Vârcolacul devine un câine prietenos. Geta merge mai departe. Ajunge la râpă. Din umbre se vede forma balaurului cu trei capete.
GETA (aparte): Cu înțelepciune.
Leagă năframa de un copac.
GETA: Năframa asta să despartă lumea oamenilor de lumea ta. Și tu să ne lași în pace, și noi o să stăm departe de bârlogul tău.
MAMA: Geta! Unde-ai umblat până la ora asta? Hai în casă, că e gata mămăliga. Hai, fuga!
CLAUDIA: Cred că mai pot și mămăligă.
ANGELA: Copiii nu erau mofturoși la 1600, era bine dacă aveau ce mânca!
ADRIAN: Nu erau mofturoși, dar erau curajoși!
CLAUDIA: Și ce, acum nu sunt? Ce ziceți, copii?
ADRIAN: Uite, ia tu becul ăsta, mie nu-mi mai trebuie. (Îi dă becul înapoi Angelei)
CLAUDIA: E normal să-ți fie frică, să știi.
Lumea e mare, iar tu ești mică
ADRIAN: Mic!
CLAUDIA: Cum o fi!
TOȚI: Dar noaptea e doar
Lumină adormită,
Monștrii sunt doar
Umbre ce se-alintă,
Măgăoaia-i doar
O fetiță speriată,
Baba Cloanța-i doar
O bunică înțeleaptă,
Iar voi sunteți doar
Niște copii.
Vă așteptăm și altă dată, copii!
Mergeți acasă, copii!
SFÂRȘIT