Seara bărbaţilor cu burtă

Imnul naţional

Sînt singură. În bar. Beau vin roşu. Mă uit la meci. Steaua cu n-are-importanţă-cine. În jurul meu, bărbaţi. Mulţi. Mulţi mulţi bărbaţi.
Stau la masă. Singură. Beau vin roşu. Mă uit la meci. Eu. Mă. Uit. La. Meci.

Urăsc fotbalul. Iubesc fotbalul. Fotbalul este totul.

Repriza întîi

Se apropie primul bărbat cu burtă şi-mi cere un foc. Sictirită, îi dau foc.

El: Alo, iubi, păpuşica, altceva... n-ai?
Eu: Pasează.
El: Ei bine?
Eu: Driblează.
El: Hai că ştii ce vreau să zic.
Eu: Corner.
El: Da' nu vrei tu să....
Eu: Cartonaş galben.
El: Ei, hai, frumuşica, nu te oftica.
Eu: Offside.
El: Ce-ai fa? Ce te ofileşti aşea? Doar e cea mai veche meserie din lume...
Eu: Cartonaş roşu.

A ieşit din teren, mormăind că oricum toate sînt nişte curve. Sorb în continuare din paharul cu vin şi-mi aranjez părul. După cinci minute, chiar cînd se dădea în reluare un fault extraordinar pe care-l urmăream cu maxim interes, apare al doilea bărbat cu burtă. Mă întrerupe din vizionare - şi mamă, ce fault era! L-aş fi revăzut de o mie de ori. Cîtă cruzime, cîtă ură, cîtă disperare am văzut în faultul ăla. Era ca ratarea conştientă a unor paşi de tango, ca sinuciderea unui toreador în arenă... era ca toate visele. Un fault magistral, pe viaţă şi pe moarte. Dar evident, nu. Nu puteam fi lăsată în pace, să urmăresc în linişte faza.

Al doilea bărbat cu burtă se aşază lîngă mine şi-mi pune mîna dreaptă pe sînul stîng. Lăcătuş pasează la Hagi. Eu îi pun mîna stîngă pe fund. Hagi driblează. Îmi pune şi el mîna stîngă pe fund, aşa că-i pun şi eu mîna dreaptă pe sînul stîng. Steaua atacă în forţă poarta adversă. (Stimaţi telespectatori, ăsta nu numai că are burtă, dar are şi sîni. E foarte conştient de acest lucru, deşi încearcă să ascundă evidenţa sub tricoul cu două numere mai mare, aşa că începe să ţipe în momentul cînd îi ating porţiunea respectivă a corpului, pe care şi-ar fi vrut-o ocultată.) (Un fundaş al echipei adverse interceptează balonul.) Îşi ia mîna de pe sînul meu, mi-o iau şi eu de pe-al lui. Rămînem aşa, fund lîngă fund, mînă lîngă mînă, cu ochii în ecran, comentînd şi înjurînd amîndoi fără jenă. Andone intervine spectaculos şi reia ofensiva. Pasează la Dan Petrescu. Dan Petrescu.... şutează... şi... bară. Al doilea bărbat cu burtă se ridică şi se îndepărtează mormăind: "Mai şi pleacă omul." Adevărul e că începea să-mi amorţească mîna şi nu vedeam nici o altă cale de ieşire. La minutul 44, scorul este 0-0.

Pauză publicitară

A sosit momentul să vorbesc un pic şi despre mine, nu numai despre bărbaţii care erau în bar. Eram îmbrăcată într-o rochie de catifea neagră, cu spatele gol. Machiajul îmi scotea în evidenţă ochii. Nu arătam mult mai bine ca de obicei, dar eram, datorită fardului, mult mai atrăgătoare. În picioare aveam nişte pantofi foarte eleganţi şi la gît - un lănţişor cu medalion de agată. Purtam Chanel no.5.

Repriza a doua

Al treilea individ cu burtă se apropie de masa mea. Îmi bagă mîna sub rochie şi eu îl prind de nas. Hagi pasează la Lăcătuş. El îmi scoate limba, eu îl strîng şi mai tare de nas. Lăcătuş pasează înapoi la Hagi. El îşi bagă şi cealaltă mînă sub rochia mea. Eu îl strîng şi mai tare de nas. Hagi pasează la Lăcătuş. El holbează ochii. Eu îl strîng şi mai tare de nas. Lăcătuş pasează la Hagi. El încremeneşte. Trage aer în piept. Sacadat. Se înroşeşte cumplit la faţă. Eu îl strîng şi mai tare de nas. Hagi la Lăcătuş. La care el, tensionat deja peste puterile lui... strănută, doamnelor şi domnilor, strănută. Lăcătuş la Hagi, portarul echipei adverse sare pe Hagi, încearcă să-l deposedeze de balon şi cade pe spate, cu mîinile şi picioarele în aer. Autogol, stimaţi telespectatori, e o seară minunată pentru România, echipa adversă şi-a dat autogol. Scorul este 1-0 în favoarea Stelei.

Îmi aranjez din nou părul, mai beau o gură de vin. Urmăresc autogolul în reluare. Jubilez. Tot barul e un pachet de nervi. Ce greşeală, doamnelor şi domnilor. Ce greşeală! E 1-0 pentru Steaua. Asta cere un premiu: îmi aprind o ţigară, expirînd afectată o ceaţă fină. E bine. E minunat. Jocul continuă.

Stimaţi telespectatori. Iubiţi telespectatori. Se întîmplă ceva pe terenul de joc. Toţi bărbaţii cu burtă au trecut de partea mea. Au abandonat echipa adversă şi au decis să se alăture steliştilor. Strigăm cu toţii: Ro-mâ-ni-a! Jocul se reia.

Pe stadionul Giuleşti începe să plouă. Pe teren intră... al patrulea bărbat. Închide uşa după el şi ne priveşte de sus pe toţi. Doamnelor şi domnilor (dar mai ales doamnelor), nu ştiu cum îl cheamă. Însă aş vrea să ştiu. Sînt în poartă. Trebuie să apăr. Dă cu balonul de pămînt să vadă cît de bine sare. Înalt, elegant, îngrijit. Începe să se dezbrace. (Doamnelor...) Îşi dă jos fularul. E striptease, jur. Simt că asta o să facă. Jos şi haina. Ia balonul în mînă şi-l învîrte pe deget. În minutul 42 al celei de-a doua reprize, Steaua se află într-o situaţie tensionată. Se urcă pe bar. Ştiam eu că e vorba de striptease. Are tricou cu numărul 11. Stimaţi telespectatori, lovitură de la unsprezece metri. Bărbaţii cu burtă fac zid în faţa porţii. Îşi... dă... jos... tricoul. (Doamnelor...) Mă încălzesc cu un joc de gleznă. Crampoanele se lipesc de gazon, palmele îmi transpiră în mănuşi, mă pregătesc de apărare. Eu sînt în poartă iar el e periculos: şi-a dat jos tricoul şi... n-are nici urmă de burtă. Numai cubuleţe de muşchi abdominali. Bărbaţii cu burtă consolidează zidul. Nu-mi place deloc ce se întîmplă: eu sînt în poartă şi ăsta o să tragă de la unsprezece metri. Iordănescu urlă ceva către mine de la marginea terenului: "E foarte foarte periculos!" "Bine că eşti tu deştept." - strîng eu din dinţi şi continuu jocul de gleznă. De ce trebuia tocmai ăsta să fie în echipa adversă?

Nici nu mai ştiu cum s-a ajuns aici. Arbitrul a fluierat şi balonul mi-a luat faţa. S-a dus cu tot cu ea direct în poartă. În tribune e dezastru. La finele celei de-a doua reprize, minutul 45, scorul este 1-1, stimaţi telespectatori.

Sînt devastată. Îşi îmbracă tricoul, haina, se înfăşoară în fular şi pleacă. Iese din teren. Eu sorb ultima picătură de vin din pahar. Bărbaţii cu burtă s-au adunat cu toţii în jurul meu şi-mi plîng pe umăr.

Iordănescu le împarte batiste.

Prelungiri?

Iubesc fotbalul. Urăsc fotbalul. Fotbalul este totul.
Oare intrăm în prelungiri?
Bărbaţii cu burtă aflaţi pe banca de rezervă şoptesc în urechea reporterului sportiv că pentru ei a fost oricum o seară frumoasă.