Este o iluzie că fotografiile sunt făcute cu un aparat de fotografiat - ele sunt făcute în primul rând cu ochiul artistului, cu inima lui, cu visele și împlinirile și neîmplinirile lui, spunea cândva Henri Cartier-Bresson.
Mă uit pe portofoliul meu... îmi place să cred ca mi-am format un stil propriu ca fotograf, încerc sa nu copiez, să merg pe o potecă aparte.
Genurile de fotografie abordate de mine sunt foarte diverse, dar pot spune că sunt pasionat în primul rând de fotografia de stradă, care, pentru mine, reprezintă îmbinarea perfectă între adevăr și fantezie, între surprinderea stării emoționale, înghețarea în timp a momentului și sculptarea acestuia după voia fotografului prin geometria realizată de lumină și umbre.
Portretul este de asemenea un gen abordat des de mine, fie că este un instantaneu de stradă sau o expresie surprinsă la un eveniment... da, chiar și un cadru regizat poate străbate spre inima privitorului dacă ne arată esența sufletului personajului și fotograful construiește o poveste în jurul lui cu ajutorul fundalului și a luminii.
Pentru ochi momentul este trecător, de obicei ține prea puțin pentru a ne putea forma o memorie, o amintire detaliată a acestuia; fotografia este la urma urmei o înregistrare a ceea ce trăim și a ceea ce simțim, pentru cine știe să vadă asta, spunea Paul Strand.
În general avem amintiri incomplete sau distorsionate despre anumite evenimente, sau pur și simplu uităm cu totul o mare parte din viața noastră.
În particular, pentru fiecare dintre noi, o fotografie personală este o scânteie care aprinde o amintire, este un mod diferit de a retrăi momente plăcute.
În artă, cred că fotografia are alt rol - deși imaginea evocă o scenă și un moment necunoscut în prealabil privitorului, totuși o imagine bună va atinge o coardă sensibilă, poate trezi trăiri intense, sentimente comune ale privitorului cu artistul, căci până la urmă nu cred că suntem atât de diferiți.
La fel ca muzica sau ca alte arte, fotografia realizează o punte între subconștientul și conștientul consumatorului de artă.
Dorothea Lange spunea în acest sens că aparatul de fotografiat este instrumentul de fotografiat care, la modul ideal, învață lumea să privească altfel, ca și cum aparatul nu ar exista.
În fotografia de stradă caut interacțiunea umană.
Emoția dialogului vizual este calea directă spre inima privitorului.
Desigur, există tehnici care ajută ca imaginea să fie de impact mai mare.
Astfel, compozițional îmi plac umbrele lungi, contrastele puternice, fie că sunt redate clasic într-o imagine alb-negru, fie că sunt contraste de culoare.
Sincronizarea, juxtapunerea, timpul lung de expunere sunt metode care mă ajută în obținerea imaginilor puternice, de asemenea alegerea punctelor de stație neobișnuite, contra-lumina, geometria urbană, liniile directoare și ramele naturale sunt pentru mine pânza pe care pictez pentru a exprima ceea ce văd eu în scena respectivă.
Vă invit să ne uităm la imaginile mele, amintind de Karl Lagerfeld care spunea: "Ce îmi place la fotografie este că ea surprinde un moment care s-ar fi dus altfel pe vecie, nu l-am mai fi văzut niciodată"
maieru.ro