Alfredo venise tocmai din America de Sud, din Venezuela, să învețe cinematografie în România. Școala la noi era bună, atmosfera era foarte creativă, nu era totul la superlativ dar era, dacă mă înțelegeți, bine.
Pentru Alfredo Padron universul românesc a fost o incredibilă surpriză; a învățat limba română la Cluj întâi și venind din Marea Caraibilor, cu soarele, cu lumina de acolo, cu culorile vii și saturate de acolo, dă de un continent vechi, cu străzi și clădiri pline de o istorie extraordinară - totul a fost un șoc cultural uimitor pentru Alfredo.
Atmosfera de la Institutul de Cinematografie, grozavă... ce ani superbi.
Ei, și în anul 3 filmul de examen (Păpușa spînzurată - după o nuvelă a lui D.R. Popescu) îl face domnul Alfredo cu colegii de la Arte Plastice, care l-au ajutat mult să facă un film memorabil. Scenariul era formidabil de cinematografic - o copilă care nu lăsase încă păpușile, obligată să se mărite de către părinții ei cu un bogătaș. Astfel fetița este smulsă dintr-o lume a inocenței și intră brutal într-o altă lume, adultă și rea...
Filmul a fost făcut pe peliculă de 35mm alb negru și desigur, colegii de la Arte Plastice, cu care am colaborat mai toți de la cinematografie, au jucat un rol extrem de important ca să iasă o producție remarcabilă. Locul filmării, satul Dârvari, a fost practic ales de Iulian Rențea (care este acum un cunoscut pictor) - la "nea Păcăneață", cum își amintește Alfredo cu duioșie.
Țăranii l-au ajutat cu costume, în afară de cele aduse de Iulian Rențea - și lumea l-a ajutat cu tot ce era nevoie - o atmosfera incredibilă, în care actorii filmului, pe atunci studenții de la actorie Iulia Boroș, Ana Ciontea și Costică Bărbulescu s-au simțit și ei minunat.
Fotografiile de lucru pe care le vedeți aici sunt nu numai o viziune nostalgică a unei producții studențești, ci și o oglindă formidabilă a acelui spirit creator comun și a atmosferei de la filmare.
Alfredo spune acum despre ele că "sunt fotografii care au o anumită poezie ascunsă - eram foarte naiv la fotografiat încă... și sunt fotografii proaspete, făcute instinctiv, fără nici un corset de reguli care să le comprime naturalețea - sunt pur și simplu portretele celor care m-au ajutat la filmare și au fost figuranți în producție"
Mai avem și câteva imagini scoase din negativul filmat cu aparatul nostru Arriflex IIC - ele întregesc perfect un tablou iconografic care rămâne peste timp ca un martor iconografic de excepție: imagini făcute cu suflet despre un film studențesc făcut în România de un mare suflet creator din Venezuela, ajuns și el acum profesor.
Deci facem in imaginile care urmează o călătorie în lumea din studenție a domnului profesor de imagine de acum Alfredo Padron.
"Singura comoara adevărată este în mintea noastră. Amintirile sunt mai bune ca diamantele și nimeni nu poate să ți le ia." spunea Rodman Philbrick.
(text de Dinu Lazăr)
