Un cuvânt prea des profanat
Ca să-l mai batjocoresc eu,
Un sentiment prea nesincer disprețuit
Ca să-l mai disprețuiești și tu;
O speranță prea mult disperare
Ca s-o reprimi din precauție,
Mila din partea ta mult mai mult
Decât de la oricine pe lume.
Nu pot dărui ce se cheamă iubire
Dar nu vrei să primești
Devoțiunea pe care o-nalță inima
Iar Cerurile nu o resping, -
Pornirea fluturelui către stea
A nopții către zorii de ziuă
Credința în ceva ce-i departe
De sfera durerii noastre?
(în perioada 1 iulie 2022 - 30 septembrie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un ochi, deschis, Paul Celan, traducere de Ioana Ieronimperpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate