Eu sînt Luceafărul de sus / Iar tu să-mi fi mireasă.
- Mihai Eminescu -
Supa a fost mîncată, farfuriile adînci au dispărut în bucătărie. Intră felul principal - şapte raţe fripte şi bine unse cu usturoi. Fratele miresei încearcă din răsputeri să nu se mai îndoape din friptură. Nu prea reuşeşte să se abţină.
El e Cătă. A venit la nunta surorii sale cu prietena lui, Adela, care-l supraveghează îndeaproape şi-i trage cîte-un genunchi în gambă ori de cîte ori pofticiosul întinde mîna după încă o porţie de raţă. Atunci, el urlă în gura mare, spre amuzamentul comesenilor: "Ce-ai, tu femeie? Ce-mi tot faci semne pe sub masă?".
*
- Eeeeee, Adela, asta da, femeie. Nu ca aia, ia uite-o cum stă înghesuită acolo-n colţ, cu teneşii rupţi şi unghiile negre. Nici nu ştiu cine dracu' o fi adus-o. Cu cine-o fi rudă? Dooaaaamne păzeşte, cum să ai şapte brăţări p-o singură mînă şi cercel în nas? Zi şi tu. Şi-un tricou cu bube sclipicioase, scurt de ţi se face milă - cre' că n-are bani săraca şi le poartă p'alea ce i le dă soru-sa mai mică. I se văd toate de sub tricou: o bretea de la sutien, un maieu alb... Doamne păzeşte. Şi cu blugii ăia rupţi... Hehe... nici nu mă mir că i se scurg ochii după Cătă. Ăsta bărbat. Şi Adela, asta femeie. Cătă şi-a îmbrăcat azi costumul de poliţist - doar e nunta soră-sii, trebuia să fie frumos şi fercheş, mînca-l-ar mama, că de cînd s-a lăsat de prostiile alea de poezii şi s-a băgat în poliţia română, tot satu' mă-ntreabă ce face băiatu' la Bucureşti. E frumos, seamănă cu taică-meu, nu cu pîrdalnicu' ăla de Vasile, care iar a dat iama-n vaci, aşa cred, că nu-l văd pe nicăieri. Aşa-i bărbatu-meu ăsta - ia sticluţa, pleacă pe cîmpii, apoi se-ntoarce abţiguit bine şi se culcă-n grajd. Niebun. Bine că l-am făcut pe Cătă, aşa mai am şi eu un sprijin. Şi Adela, o frumuseţe de fată. E cuminte, ştie să se poarte. Nu fumează - altfel Cătă n-ar sta cu ea nici trei minute. Uite şi tu ce taior cu fir argintiu are. Nu că merge de minune cu fusta aia de piersică şi cu pantofii maro cu paiete? Şi ce păr blond. Parcă-i Ileana Cosînzeana, mînca-o-ar mama. Poate s-or lua într-o zi. Acuma, c-am dat-o pe fii-mea, mi-o aduce băiatu' altă fată-n casă. Iote la figuranta aia din colţ ce priviri îi mai aruncă lui Cătă. Păi cred şi io că-i invidioasă. Zi şi tu, mă, Irino, de unde-o fi apărut şi şleampăta asta?
- Taci tu că asta-i fată cu şcoală. Asta-i Cătălina, nepoata lu' Sandu Mortu, ăla de locuieşte lîngă Villy. Aaa, păi stai aşa, că văd că l-ai chemat şi pe el. Ei, vezi? E nepoată-sa, d'aia stă cu noi la masă. Să ştii că nu-i de colo. O fi ea şleampătă, da' să ştii că asta-i umblată prin ţări străine, tu. O venit acuma din Franţa să-l vadă pe bunicu-său. Io zic că poate aşa-i lumea la ei, aşa se-mbracă ăia p-acolo. Altfel... nici n-ar fi chiar aşa urîtă.
- Adela-i mult mai faină.
- Îi.
*
- Bună ziua, nene Sandule. Ce mai faceţi?
- D'apăi bine, măi Cătălin tată. Ia, am venit şi io la nuntă la soru-ta, că mai rar să vezi aşa chef şi bucurie. Am adus-o şi pe nepoată-mea, Cătălina, nu-i cu supărare...
- A, nu, stai liniştit nene Sandule. E o dulcică nepoata dumitale.
- Apăi da, că prin Franţia lor pe unde-a umblat ea mulţi au vrut s-o arvunească, da' nu s-a lăsat, căpriţa tatii, că-i încăpăţînată ca bunică-sa, Dumnezeu s-o odihnească. Nu vrea să se mărite şi pace.
- Ba io zic că vrea să se mărite, nene Sandule, după cum se bătea cu Adela pe buchetu' soră-mii. Ca două broaşte săreau amîndouă, mai mare distracţia. Şi-apoi, hai să fim serioşi, nene Sandule, orice fată vrea să se mărite. Şi Adela mă tot bate la cap să ne luăm să ne luăm, da' nu ştii niciodată cînd apare alta mai bună. De ce să-mi pară rău? Mai bine mai aştept...
- Ehe, fiule, nu judeci bine. Eu cînd am văzut-o pe răposata nevastă-mea, fie-i ţărîna uşoară, am ştiut că asta-i a mea. Am zis că prima femeie care mă ajută să car o căpiţă de la deal pînă la şură, cu aia pot să-mi fac şi-o casă. Şi-aşa a fost.
- Poate pe vremea ta, nene. Azi nu mai e aşa. În zilele noastre nu mai vrem să cărăm căpiţe cu femeile. Şi-apoi, uite, nepoata dumitale parcă-i o ciocolată neagră, cu umplutură de cafea, Adela parcă-i una albă, cu căpşuni. Ce să faci dacă-ţi plac amîndouă? Eu pe amîndouă le-aş lua şi-ţi mai arăt încă trei d-aci de la masă pe care mi-ar place să le-ncerc. Pe toate la un loc. Îţi dai seama ce buchet de dulciuri aş avea?
*
- Vezi să nu dai în diabet.
- Cătălina taichii, nu-i frumos să intri-n vorbă cu străinii.
- Lasă-mă, tataie. Nu vezi că aici toată lumea vorbeşte cu toată lumea?
- Te cheamă Cătălina? Pe mine Cătălin.
- Ce interesant.
- Da, aşa mi s-a părut şi mie.
- Eşti poliţist?
- Nu se vede?
- ...
- Tu eşti studentă?
- Nu se vede?
Nenea Sandu - care, fie vorba-ntre noi, se ţine foarte bine pentru vîrsta lui - se ridică şi se deplasează spre toaletă. Cătălin şi Cătălina îşi continuă conversaţia. Adela lipseşte de la masă. Cătălin profită de ocazie, fură o farfurie şi smulge un picior de raţă bine însiropat cu usturoi. Molfăie şi continuă să-i pună întrebări Cătălinei. Pe măsură ce conversaţia lor evoluează, băiatul e din ce în ce mai fascinat de buzele, ochii, nasul, vocea şi corpul fetei. Nici nu-l mai interesează pe unde i-a rămas prietena. Se cam îndrăgosteşte de "şleampăta" umblată prin ţări străine. O fată foarte deşteaptă, lucru care în mod evident nu-l intimidează pe tînărul poliţist. Doar a fost şi el poet...
Între timp, mireasa e dansată de toată populaţia masculină prezentă în micuţul cămin cultural din sat. Cătălin îi propune Cătălinei o plimbare în curtea din spate:
- Ştii, mamei încă nu i-am spus că fumez... Şi mi-e o poftă...
Cătălina acceptă. Se îndreaptă amîndoi spre ieşire, sub privirile duşmănoase ale mamei poliţistului. Cînd să iasă pe uşă, lui Cătălin i se face rău din cauza raţei şi se năpusteşte în toaletă. Cabina e încuiată, dar el forţează cîrligul şubred care-o ţine închisă. Uşa se izbeşte de perete, iar el se înverzeşte: Adela şi nenea Sandu stau înghesuiţi în cabină. Poştesc o ţigară.
- Adela, tu fumezi?
- Da...
- De cînd?
- De doi ani.
- M-ai minţit. Din acest moment, totul s-a terminat între noi. Şi-ţi mai plac şi moşii pe deasupra. Puah, mi-e scîrbă.
Adela gerontofila fumătoare începe să plîngă în hohote, nenea Sandu o ia în braţe şi-o consolează:
- Lasă porumbiţa mea, acum mă ai pe mine. Să vezi cînd vine vara cum o să mai muncim noi la cîmp. Cu tine am să car eu din nou căpiţe de la deal pînă-n şură... şi ce-o să mai cîntăm, ce-o să mai dansăm, ce-o să ne mai veselim... Ai să vezi tu c-o să fie bine!
Cătălin cade în genunchi, ia în braţe vasul emailat al WC-ului şi-şi goleşte stomacul de multiplele porţii de raţă cu usturoi. Adela continuă să plîngă, nenea Sandu continuă s-o consoleze, Cătălin continuă să-şi golească stomacul. Apoi trage apa şi părăseşte în trombă toaleta.
O ia pe Cătălina de braţ şi ies în curte. Ea îi povesteşte despre profesorii pe care i-a avut în Franţa şi despre prietenele ei. Despre ele vorbeşte cu nostalgie, iar cînd pomeneşte de o anumită Amélie, ochii i se umplu de lacrimi.
Cătălin o atinge din cînd în cînd pe mînă, pe faţă, ca din întîmplare. Ia poziţia lui de macho. Chiar îi place fata. "E mult mai bună ca Adela." - îşi zice el, convins. "Las' că-i cumpăr eu haine, o fac eu frumoasă şi pentru ceilalţi. Am eu grijă de ea".
Încearcă s-o sărute, ea se fereşte, scîrbită. Atunci el încearcă altfel:
- Auzi Cătălino, de ce te băteai tu cu Adela pe buchetul soră-mii?
- Eee, păi tu nu ştii că aia care prinde buchetul se mărită următoarea?
- Aha. Deci vrei să te măriţi.
- Păi vreau, normal că vreau. Numa' că nu ştiu ce ţară să aleg pentru asta. Am vorbit cu Amélie şi încă nu ne-am hotărît unde să emigrăm. Undeva unde putem să ne căsătorim legal.
- Cum adică ai vorbit cu Amélie?
- Păi eu şi cu Amélie vrem să ne luăm.
- Dar Amélie nu-i nume de fată?
- Ba da.
*
Cătălin s-a întors la masă, evită să privească cele cîteva raţe cu usturoi care n-au fost încă devorate şi preferă să se uite după femei. Adela plînge în braţele mamei lui. După vreo zece minute de tensiune, Sandu Mortu', rămas singur, fură mireasa. Mirele o găseşte într-o căpiţă aflată în şura hoţului. Cătălin îşi recuperează şi el tatăl din grajd, îl culcă şi-i confiscă sticluţa cu ţuică, se împacă cu Adela şi pleacă amîndoi acasă, ţinîndu-se de mînă. Mama le trimite bezele. Mirele şi mireasa primesc startul pentru luna de miere. Urcă într-un Mercedes Class A. (Închiriat pînă la gară.).
Cătălina scoate din geanta de blugi plină de insigne un buchet mare de flori. Îl miroase îndelung şi închide ochii, visătoare.