Mama

Nu știu cum am căzut în cursa asta
Și m-am născut încă o dată.
Femeia care m-a alăptat
M-a înțărcat prea târziu.
Mi-a luat pâinea de la gura ei.
A spălat vasele și rufele pentru toți cei în viață
Ca să mă apere de morți.
De aceea - mi-a spus îngerul - scrii tu
Despre cer și despre artele
Contorsionate ca oasele reumatice ale mamei.
Și-i vezi fața
Pe pieptul lui Isus.
Acolo sus mâinile ei la nesfârșit
Frământă făina.
Din cuptor ies prăjiturile
Fragede, fremătătoare
Iar sfinților apostoli le lasă gura apă
La vederea scorțișoarei.
Mama uită în aluat o lacrimă
Care adaugă sarea lin.
 
(în perioada 1 octombrie 2022 - 31 decembrie 2022, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)