Nimic nu este întâmplător.
Toate apar, vin, pleacă, pentru a testa limitele sufletului tău.
Așa a fost și cu fotografia, descoperită de Elena Simion la o vârstă când credea că a descoperit, văzut, simțit, aproape totul.
Când s-a suit în trenul acesta cu imagini a descoperit o fericire aparte, un univers minunat și incredibil.
Încearcă să uite atunci când fotografiază, și să combine uitarea cu dorința secretă de a ști mai multe, de a spune ce nu ar fi avut cum altfel - i se potrivește enorm ce spunea Destin Sparks: "Fotografia reprezintă povestea pe care eșuez să o spun în cuvinte."
Îi place enorm să asculte vibrația plantelor, să le vadă și să le simtă - a fost întâi îndrăgostită de grădinărit și, apoi, de ideea de a fotografia ceea ce iubește - sufletul plantelor, și de aici, desigur, lumea minunată a peisajului.
Cumva se identifică enorm cu ce spunea - Aaron Siskind: "Fotografia e un mod de a simți, de a atinge, de a iubi. Ce prinzi în imagine este capturat pentru totdeauna... amintește de lucrurile mici, chiar și după ce ai uitat totul."
