În urmă cu 16 ani am primit cadou primul meu aparat foto pe film, un rangenfinder rusesc, FED 5.
Cu timpul, am devenit atât de fascinat de ideea de a surprinde esența unui moment tranzitoriu, încât am decis să studiez artă fotografiei la UAD Cluj-Napoca.
De atunci, am experimentat cu ambele medii, film și digital, dar prefer să lucrez pe film mai mult decât pe digital. Pentru mine, fiecare clișeu tras pe o rolă de film devine un gest din ce în ce mai intenționat, permițându-mi, ca fotograf, să trăiesc pe deplin momentul prezent.
Faptul că trebuie să te gândești la fiecare fotografie dinainte, într-o oarecare măsură, simt că îți activează creativitatea. Timpul petrecut developând cu atenție fiecare film și momentele senzaționale când vezi negativele pentru prima dată sunt, cred, elemente care contează mai mult decât instantaneele rapide, care pot ajunge așa ușor să se prăfuiască pe "etajera" unui hard disk.
În același timp, consider și că elementul surpriză merită întotdeauna.
Îmi amintesc cu plăcere despre ce spunea Ansel Adams: "Negativul este echivalentul partiturii compozitorului, iar imaginea finală, a interpretării."
Mă regăsesc mult mai ușor în fotografiile simple, fotografii calme, ușor de digerat dar care, totuși, lasă și de gândit...
Totodată, cred că, dacă o fotografie sau un proiect are ceva de zis, o va spune, indiferent de stilul sau mediul fotografic folosit.
Deși am studiat la Arte, pentru o vreme am stat departe de fotografie, în prezent profesând în alt domeniu.
Pentru mine, fotografia este și un hobby și o necesitate.
Imaginile de mai jos vor demonstra asta.