cine sunt eu altcineva decât cea care tremură când tata o arată cu degetul pe perete |
din cameră în cameră
bântui în casa tatălui meu
şi mă văd cum stau ghemuită în colţ
cu pantofii mei albaştri cu şosetele mele verzi
cu salopeta-iepure maro,
albă ca varul mă fac una cu peretele
*
dacă totul s-ar derula invers ca la video
cu cinci ani cu zece ani cu douăzeci de ani
în camera asta în care altădată nu s-ar fi proiectat nimic
nici iepuraşi nici floricele
unde tata nu ar fi iubit pe rând zeci de femei
unde bunica n-ar fi legănat pe picioare pe nimeni niciodată
nu te-ar mai găsi ameţită de febră imobilă ţeapănă aşteptând
totul ar fi calm bolnav mort fără bărbaţi fără femei
fără pantofi fără haine fără perdele
stai în camera ta cu ochii închişi şi îţi ţii respiraţia
*
nu încerca să priveşti cu ochii copilului lumea va ieşi albastră
e ca şi cum te-ai plimba printre manechine
le-ai smulge braţele le-ai lipi pe corpul tău ca să simţi
atingerea
şi ce faci cu frica
când vine ziua mă îmbrac
să plec
dar frica rămâne acasă şi are grijă de mine
îmi amână indecent de mult incestul cu propria-mi carne
strivită de pereţi
ascult încă
se amplifică în ferestre în formă de păianjen
îmi cutremură oasele
îmi zdrobeşte degetele
*
la ora şase vine sfârşitul lumii odată cu tata şi cu toate firele lui albe de păr perfect conturate. plâng înfundat, împung naiv coarnele de melc în fereastră, îngenunchez doamne să înceteze te rog. e întuneric. când tata face greva tăcerii, nu ai voie să aprinzi lumina cum nu ai voie să rupi florile în parc şi nici să calci pe iarbă.
*
"nu s-a întâmplat nimic azi-noapte"
bunica taie pâinea cuburi
o unge cu unt
dar ea nu ştie că azi-noapte ţi s-a umflat o bubă imensă şi i-ai înghiţit pe toţi
are marginile de gelatină şi ei se scufundă şi acum
azi-noapte au spart vitrinele
au violat păpuşile
tavanul se retrăsese în el de frică
pisica fugise
biblioteca s-a afundat înspăimîntată în podea
au linşat ciucurii
au înjunghiat pernele
era un zgomot infernal
burta ţi se umfla din ce în ce mai tare
cuierul ţi-a ascuns gestaţia pînă dimineaţă
erai gata gata să verşi totul de scîrbă
şapte şi un sfert
te ridici ameţită din pat
ziua nu se întîmplă nimic în camera mea
lumea e închisă în sine
reîmpleteşti ciucurii
"totul o să fie bine"
răspunde calm albă ca zăpada