Mă trezesc destul de obosit și cam buimac.
Săptămâna asta am ieșit două zile prin munții Mehedințiului la o tură foto împreună cu vechiul meu prieten Claudiu Drăghia.
Cum astfel de ieșiri s-au rărit pentru mine în ultima vreme, resimt oboseală după un astfel de efort.
Deci mă trezesc și pun mâna pe telefon să văd cât este ora, însă văd și un mesaj de la domnul Dinu Lazăr prin care îmi spune că i-ar plăcea să mă vadă pe această pagină cu câteva imagini și un text.
Inițial am crezut că a greșit persoana de vreme ce la acea rubrică am văzut în mare parte nume grele din fotografia românească.
Sunt pus într-o oarecare dificultate, nu prea mă pricep la scris - dovadă, acest scurt text...
Și nici nu mă simt confortabil atunci când mă adresez mai multor persoane...
Cât despre fotografie, o fac din pasiune și mai mult așa pentru mine, destul de rar, în puținul timp liber pe care îl am la dispoziție, așa că nu am pretenții la titlul de fotograf, și nici la cel de artist.
Îmi plac cel mai mult expunerile lungi, dinamica valurilor, mișcarea apei, crestele munților învăluite în ceața, copaci, păduri, jocul cu lumini, umbre și diverse texturi și culori.
Da, pentru mine fotografia înseamnă un fel de terapie...
Acele momente care mă găsesc cu picioarele în nisip, sau prin valuri, pe vreo plajă, pe te miri ce creste, iarna înghețat de frig, cu mâinile, fața și picioarele bocnă, lângă trepied, la apus sau la răsărit, reprezintă momentele de refresh, ca să zic așa.
Sau un alt mod de a mă deconecta... departe de tot ceea ce este lumesc și toxic, departe de mitocanii și gherțoii din trafic, din viața de zi cu zi și nu numai, departe de minciunile și mesajele goale, lipsite de sens ale politicienilor, acești deloc simpatici și inutili paraziți, departe de prostul gust, departe de poluarea de toate felurile, pur și simplu departe...
Și daca acolo uit de toate astea, cândva, după o vreme, acele imagini devin amintiri.
Și acele imagini îmi amintesc de acei oameni cu care am fost, am umblat, am povestit, am glumit, sau pur și simplu am interacționat cândva.
Despre asta cred ca e vorba până la urmă...
