Identitatea oraşului

Andreea Demirgian a scris aceste texte pentru Radio România Internaţional. Mulţumim RRI pentru permisiunea de a le publica.


Oraşele tinere, la fel ca şi oamenii la începutul vieţii, caută să-şi construiască o identitate care să compenseze lipsa istoriei. Ce anume intră în definiţia unui oraş, ce îl face unic şi incomparabil cu altele? Să fie vorba despre statui şi parcuri? Despre clădiri cu arhitectură veche sau colecţiile din muzee şi case memoriale? Am pus aceste întrebări peste tot unde am fost. şi am ajuns la concluzia că statuile şi parcurile, casele şi muzeele nu sunt de-ajuns. De fapt oamenii sunt cei ce oferă unicitatea. Nu pietrele sau copacii.

Nehoiu, este un oraş nou, ridicat în rang în urmă cu doar 13 ani. Situat într-o depresiune de 460 de m altitudine faţă de nivelul mării, într-o zonă puternic ozonată, Nehoiu ar putea fi un loc propice pentru tratarea afecţiunilor cardiorespiratorii. Din păcate, puţini s-au gândit să investească în construirea de vile pentru turişti. Cu toate astea există o poartă deschisă tuturor drumeţilor, cea a casei familiei Vintilă. Bunicii domnului Marius Vintilă au fost hangii. Casa în care şi astăzi sunt primiţi oaspeţi, a fost unul dintre hanurile la care se odihneau negustorii ardeleni şi moldoveni în drumurile lor. Această casă a adăpostit în cele două războaie mondiale aproape toţi refugiaţii de prin zonă. Tot aici, la sfârşitul anilor ‘40, celebra Maria Tănase petrecea două-trei săptămâni în fiecare vară. Construită în 1916 după tipicul hanurilor de la răscruci, casa înaltă cu două caturi are camere multe, luminoase şi încălzite cu lemn. După 1990 a redevenit proprietatea familiei Vintilă. Veranda închisă cu geamuri a fost transformată în seră de doamna Vintilă. Chiar din prima zi a şederii în casa Vintilă, descoperi ultimul hobby al gazdei - pictura. Pereţii gem sub tablourile pictorilor buzoieni contemporani, fie aflaţi la început de carieră, fie deja consacraţi. Peisaje sub clar de lună, clowni cu feţe triste, coşuri cu fructe, vaze cu flori, naturi moarte, chipuri inocente de fetiţe, ici - colo câte un amestec de culori cu multe subînţelesuri, un amalgam năucitor, care ţi se imprimă pe retină pentru mult timp.

În barul vechiului han volumele de poezie şi proză stau cuminţi într-o vitrină deschisă - oricine poate întinde mâna să ia o carte pe care să o frunzărească la un pahar de vin. Scriitorul Marin Sorescu a fost prietenul apropiat şi intim al acestei case; în onoarea sa a fost montată o placă comemorativă, iar anual, la data de 19 februarie, ziua de naştere a poetului, la Nehoiu este sărbătorit aproape cu religiozitate.

În acelaşi bar, după spusele domnului Vintilă, a luat fiinţă în 1993 primul club al oamenilor de afaceri din România. Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Buzău, notabilităţile publice ale oraşului, ale judeţului şi mulţi oameni de afaceri, pe care gazda noastră nu îi mai numeşte. După o seară în vechiul han, printre clienţii vechi, scriitori, pictori şi gură cască - afli tot ce trebuie să ştii despre Nehoiu. În acest oraş, fiecare încearcă să-şi dezvolte un hobby, să invite personalităţi actuale sau trecute, care prin prezenţa lor "înnobilează" casa cu pricina. De fapt, această fierbere culturală este lupta pentru identitatea unui oraş care încă nu are statui şi parcuri celebre. Are doar oameni care se caută şi se regăsesc în frumosul contemporan lor.