Am început anul 2022 în Spania. Eram în primul an la un doctorat spaniol și făceam parte dintr-un proiect internațional, în zona de educație culturală, dedicat adolescenților spanioli. La sfârșitul lui ianuarie, am hotărât să renunț la povestea mea cu Spania și să îmi dau, poate o ultimă șansă cu țara mea natală. În februarie, odată cu venirea primului val de refugiați ucraineni, mă restabileam și eu la București. Poate nu întâmplător, primul proiect la care am participat, de la revenirea în țară, a fost unul în domeniul artelor vizuale, dedicat artiștilor de origine ucraineană.
La începutul primăverii, ca urmare a lipsei crunte de oportunități reale și concrete în domeniul studiilor mele masterale, am avut intenția să plec inițial în Italia, apoi în Africa. Am rămas pentru că s-a anunțat concurs de admitere în sistemul pentru care am renunțat la actorie și pentru care m-am dus, de două ori la capătul pământului, pentru studii. Am stat 5 luni în concurs, fiecare probă fiind eliminatorie. În decursul celor 5 luni de examene, studii și așteptarea rezultatelor, am avut ocazia să plec cu niște proiecte în Uruguay (am mai ratat de două ori întâlnirea cu Uruguay, când mă aflam în mobilitate în Argentina), Germania și nu în ultimul rând reîntoarcerea în Mexic, unde fusesem selectată pentru un proiect. Din păcate am picat, după ultima probă oficială din cadrul admiterii, așa că pe moment am rămas puțin în aer. Am avut câteva posibilități de a reveni la actorie dar cumva lucrurile nu s-au legat și eu am simțit că nu mă mai regăsesc în domeniul actoriei.
În ultimele două luni ale anului, m-am reapropiat de cultura indiană. O cultură cu care am avut primele contacte în copilărie. Cu puțină vreme înainte de nașterea mea, fiul surorii bunicului meu patern, tânăr, student eminent în ultimul an și practicant fidel de yoga, a decedat. De atunci, mama lui poartă în fiecare zi a vieții ei, doar negru. Pentru ea nu mai exista altă culoare, trăiește un doliu etern. Fiind unul din cei mai iubiți membri ai familiei, am crescut auzind povești despre el și am știut mereu că într-o zi, voi practica și eu yoga, atât de dragă lui. Pe de altă parte, sora bunicului meu matern și în același timp nașa mea de botez, era și este pasionată de filmele, dansurile și muzica indiană. În școala primară alegeam să o vizitez cât mai des și ea împărtășea cu mine marile ei pasiuni, legate de India. În 2014 am făcut pentru prima data yoga. De atunci și până în zilele noastre am cochetat în fiecare an cu yoga, practicând-o de câteva ori pe an, dar niciodată cu același profesor și mereu alte tipuri de yoga. Din noiembrie 2022 am început să practic același tip de yoga, de 3 ori pe săptămână, cu același profesor, indian. Am început să cochetez și cu limbile hindi și sanscrită.
Am petrecut trecerea dintre ani la Patriarhia Română. Am trecut în noul an, având în continuare în mine "virusul străinătății".
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)