Ce am găsit în stradă
În iunie 2019, probabil să fi fost un 20 iunie 2019, am găsit pe jos, cu mirare, role de film VX100 Super Konica Minolta, expirat de o bună bucată de timp. Filmele sigilate erau aruncate la marginea unui gard verde bucureștean de sfârșit de sector 3, în stradă, împreună cu o cutie cu alte lucruri mărunte, cărți poștale, care, după toate indiciile, păreau a fi aparținut unui fotograf amator. Locul fusese scotocit bine de oamenii din zonă. Rolele de film nu păruseră a fi de interes, dar, grijulii, oamenii le-au lăsat pe trotuar. Le-am luat cu mine, fără să știu ce aș fi putut face exact cu ele. Cumva mi s-a părut că exista o viață posibilă în acele mici cutii. Cine să fi fost omul acelor role de film? Unde a trăit el?
Omul cu rola de film probabil locuise în zona în care am găsit cutiile Super Konica. Poate că trecusem chiar pe lângă el, cine știe când.
Cum am folosit materialul fotografic
Pe 27 iunie 2019, în mijlocul zilei, am luat cu mine un aparat Canon mai vechi, l-am încărcat, m-am dus în zona cu pricina și am încercat să merg, "pe urmele omului cu rola". M-am întors la punctul de plecare, în dreptul gardului verde lângă care găsisem rolele. Unde ar fi putut locui omul, ce și cât din acest loc a fost văzut de ochii lui? O rolă de film s-a consumat într-o oră și ceva. O posibilă ipotetică oră din viața unui necunoscut de la care a rămas peliculă de film neconsumată.
Ce am fotografiat
Am fotografiat ceea ce strada oferea la acea oră: cine și ce face, ce se vede în jur, cu plăcerea de a fi prezentă în spațiul parcurs și de a-l arăta și altcuiva. Am avut noroc, filmul expirat a mai avut viață în el.
De ce am recuperat și folosit acest material fotografic
Proiectul recuperează un material marginal și fixează pe peliculă un spațiu la fel de marginal, deoarece marginea în fotografie și în viața socială, deși există, este ignorată și cel mult este acoperită de rama unei fotografii cunoscute de marele public.
Practica de lucru
Explorez marginea și o repun pe masă și în discuție, în circuitul social și artistic. Doi ani mai târziu am înșirat pe sfoară fotografii realizate cu rola de pe jos, chiar în locul în care am găsit cutiile, împreună cu o scurtă poveste a gestului. Fotografiile au stat bine înșirate pe sfoară, apoi oameni din cartier au început, încet, încet, să le ia acasă.
Bionotes
Cristina Irian este cercetător în domeniul artelor vizuale, curator și artist care lucrează cu fotografia, arhive și material multimedia. A studiat antropologie vizuală la București și la Perugia. Este doctor în arte vizuale al UNARTE. Împreună cu membrii asociației Omnia Photo, artiști, cercetători și instituții culturale partenere desfășoară proiecte de documentare vizuală, recuperare de arhive fotografice, proiecte docu-artistice participative. Cel mai recent demers al său desfășurat în 2022, #mili-eu: Ileana, bunica domnului B. include o serie de obiecte personale, milieuri și material fotografic de familie ale Ilenei, o femeie care s-a ocupat toată viața de casa și de familia sa, toate integrate în spațiul contemporan sub forma unor instalații vizuale. Scopul acestui demers experimental îl constituie încercarea de a înțelege și de a exemplifica modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale.
