22.07.2002
(>Un bărbat stă la bar, pe un scaun înalt. Bea ceva. E singur.Vorbeşte către public.)

Mă bucur că m-am născut băiat, viaţă e mai simplă, nu ai ciclu, poţi să miroşi a transpiraţie, să faci burtă liniştit, unii fac şi ceafa groasă... (pauză scurtă). Aştept să mă împrietenesc cu cineva, bărbat, femeie, barman, câine... orice, să-i spun tristă poveste a lui don Giovanni, adică eu, aşa mă cheamă - eh, o fantezie a părinţilor. (pauză scurtă)
M-am căsătorit la 20 de ani cu o femeie îngrozitoare, rea şi urâtă, ei bine atunci nu era chiar aşa urâtă, am crezut că o iubesc şi e femeia vieţii mele. Acum mi-e ruşine să mă-ntâlnesc cu ea pe stradă şi să o prezint cuiva. Când ne-am despărţit a luat tot ce se putea lua, pe urmă şi-a găsit un bărbat mişto, care i-a făcut un copil, dar pe mine tot mă urăşte şi m-ar mânca fript. De curând am auzit c-a plecat în străinătate, aşa ca cel puţin temporar, am scăpat de această amintire supărătoare. (bea din pahar) M-am îndrăgostit de o frumuşică, blondă, ochi albaştri, artistă, dar ea nu-şi rezolvase toate problemele cu fostul iubit, aşa că într-o seară pe când ne plimbam frumos pe strada Doamnei, el a sărit din maşină cu care ne urmărise de la teatru, ea a primit două palme iar eu o geantă diplomat în cap. Un domn care tocmai se aerisea la fereastra imobilului din apropiere, a strigat "arde-i, mă!". Un tâmpit! Scena a fost atât de penibilă că o săptămână nu ne-am mai văzut, am vorbit numai la telefon. Până la urmă ea şi-a încheiat socotelile cu tipul cel agresiv, eu am încheiat divorţul şi am început o relaţie de trei ani, un amor nebun, cu isterii şi plânsete de ambele părţi. La început a fost frumos, totul îmi plăcea la ea, până şi micile ei meschinării mi se păreau delicioase. (pauză scurtă) Cu timpul am obosit, slăbisem, eram tras la faţă, mă enervam din orice, bănuiam ca începuse o relaţie cu un coleg însurat. Era din ce în ce mai clar că trebuia să ne despărţim, dar se apropia Crăciunul şi nu era creştinesc s-o dau afară din casă. Am plecat o săptămână în străinătate, când m-am întors am găsit casa vraişte, sticle goale de vin, cred că dăduse o mică petrecere între artişti după care îşi luase lucrurile şi se întorsese la părinţii ei. (pauză scurtă) Doamne, ce-am mai suferit, a fost groaznic, dormeam cu capul pe perna ei, mă plimbam prin locurile cunoscute ca s-o întâlnesc "întâmplător". (pauză scurtă) Prietenul meu cel mai bun îmi era confident şi mă asculta cu răbdare, ore şi zile-n şir, cum mă lamentam şi întorceam povestea pe toate părţile, ca să-nţeleg de ce n-a mers, de ce n-a fost ea femeia vieţii mele. Prietenul meu, ca să-mi facă un bine (semi ironic), mi-a prezentat o fostă iubită de-a lui din facultate, o super intelectuală, care consuma bărbaţii cu graţia unui boa constrictor. Prietenul m-a convins să încerc, spunându-mi că fata s-a mai potolit cu vârsta şi că după ce-şi va termina doctoratul în filozofie la Berlin, se va întoarce acasă, lângă un tip ca mine. Dar m-a avertizat să nu mă culc cu ea de la prima întâlnire, pentru că-i va scădea interesul faţă de mine. Bineînţeles că nu l-am ascultat, m-a invitat pe la ea şi după ce am discutat o oră despre lucruri înalte, am ajuns nu în pat ci unde s-a nimerit, adică pe holul de la bucătărie, pentru că tocmai îi cerusem un pahar cu apă. Aşa a început o relaţie care a ţinut vreun an, consumată mai mult la telefon, eu aici, ea în Berlin. (pauză scurtă). Pe parcurs, lucrurile s-au complicat foarte tare pentru că prietenul meu cel mai bun şi-a dat seama că încă mai are unele sentimente pentru ea şi am ajuns trei care plăteam nota la telefon foarte încărcată. Până la urmă am renunţat, i-am lăsat pe ei să se descurce în hăţişul sentimentelor redeşteptate şi m-am trezit singur, pentru că, bineînţeles, m-am certat şi cu prietenul meu cel mai bun. (pauză)

(Între timp a intrat un câine, s-a aşezat la bar pe un scaun înalt şi a cerut o bere barmanului. Bărbatul se adresează câinelui):

Acum stau şi va întreb dle. Câine, de ce stau doi oameni împreună, ca să nu doarmă singuri, să nu plece singuri în concediu? Credeţi dle. Câine că un cuplu de homosexuali este mai fericit pentru ca partenerii seamănă mai mult unul cu altul? (pauză scurtă) Ţineam mult la cel mai bun prieten al meu şi el la mine, umblam mult împreună şi o tipă geloasă ne-a acuzat odată că suntem gay. Dar noi nu eram. O singură dată am simţit că era fizic atras de mine, când am împărţit patul într-o excursie, dar eu nu am făcut nici un gest de apropiere şi nu s-a întâmplat nimic, nici n-am vorbit vreodată despre acest lucru. (pauză scurtă) Dragă dle. Câine îmi pare bine că v-am cunoscut şi sper să ne mai întâlnim pe aici. E o cafenea drăguţă!

(The end)

0 comentarii

Publicitate

Sus