Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cafe del Sol

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Textul 8


Mihaela Michailov

25.07.2002
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
El/solo sau flash cu un pinguin cerebral
Scenariu anamnetic pentru doi

Personaje:
Bătrânul inlove
Tânăra fancyfilă
Tânărul ambiental

(Un bătrân îmbrăcat în negru (cam 60 de ani), cu o eşarfă roşie deşirată la gât, e aşezat la o masă de cafenea pe care sunt împrăştiate mucuri de ţigară şi fotografii reprezentând ochi, buze, mâini ale unei femei la diverse vârste. În jurul mesei sticle goale, iar la o masă alăturată un cuplu tânăr. Bărbatul stă cu capul lipit de speteaza scaunului şi îşi priveşte degetele. Un rol important îl are alternanţa rapidă a stărilor, înlocuind la un moment dat replicile. Se aude în surdină Leonard Cohen. Pe o pânză în fundal e proiectat semnul sexualităţii. Bătrânul tresare, se uită spre uşă, face un pas, doi, trei and waits. Se apropie, o deschide, o închide la loc, revine tărăgănat la masă, îşi desface eşarfa cu gesturi bruşte şi o întinde tinerei.)

Bătrânul: O păstrez de atunci. Era într-o vineri o dimineaţă ombilicală am aşteptat-o chircit toată noaptea în zori am visat nişte fluturi goi arămii şi-am simţit că mă desprind de pământ. (Tinerei): Nu ţi s-a întâmplat niciodată să simţi că o iei în sus când erai lipit de pat? (Îşi atinge sexul)

Tânăra: Ba da, când eram foarte mică. Aveam însă un şoc când reveneam pe pământ.

Bătrânul: Şi eu am avut, dar m-am trezit destul de repede după ce am văzut biletul. Mi l-a lăsat în cuptor. Auzi ce tâmpenie! Dacă aprindeam focul şi nu-l mai vedeam? (Râde nervos) "Mi-am închipuit că pot să fiu fericită. Plec să iau un cactus. Dacă întârzii, mănâncă singur. Aşteaptă-mă gol. Mă-ntorc când soarele o să aibă forma unui pubis".

Tânărul: Păi eşti cam îmbrăcat, probabil că de-asta nici nu vezi pubisul din soare.

Bătrânul: Tocmai că doar asta văd. Thesunisasexualbody.

Tânăra (Se ridică şi îşi priveşte lasciv partenerul, adresându-se în acelaşi timp bătrânului): N-ai căutat-o?

Bătrânul: Ba da, vreo zece ani, după care am mai aşteptat 20, închipuindu-mi că într-o zi va intra pe uşa asta. Ştii câte nopţi am visat că se va deschide? Am dat chiar şi un anunţ: "pinguin îşi caută disperat perechea. Te aştept la Café del sol. I'm in an extreme situation. Încep să mă topesc".

Tânăra: Ţi-e cald?

Bătrânul: Mi-e dor. Am trimis mesajul ăsta şi pe e-mail la café del sexsol.

Tânărul (aparent surprins, cu o vădită ironie): Cum, şi n-ai primit mii de răspunsuri?

Bătrânul: Mi-a scris într-o noapte una care ieşise de la nebuni.

Tânărul: Şi ce ţi-a zis?

Bătrânul: Let me be your pair damnit. Mi-au ghicit la ospiciu c-o să mă îndrăgostesc de-un pinguin care m-aşteaptă într-o cafenea.

Tânărul: Săraca, au înnebunit-o ăia de tot. Ştii cum e, intri bolnav şi ieşi nebun.

Tânăra (mieroasă): Puteai s-o accepţi.

Bătrânul: No way. Avea nasul prea coroiat şi-n plus nu distingea notele pe o partitură.

Tânăra: Acum şi tu...Vroiai o elitistă? Se cultiva ea în timp.

Bătrânul: Inutil, tot n-ar fi semănat cu ea. N-avea pielea lucioasă şi privirea aia alungit mioapă de care m-am îndrăgostit.

Tânărul: Şi-o alungea ea cu timpul, şi dacă nu cu-atât mai bine! Poate scăpai de ţăcăneala asta cu pinguini solitari.

Bătrânul: De asta nu se scapă. (Se animă brusc). Am auzit undeva că o bătrânică de 70 de ani, recitind o scrisoare de la un iubit din tinereţe, a plecat să-l caute.

Tânărul: O fi fost sora nebunei de la ospiciu, dă să nu-mi spui că l-a găsit!

Bătrânul: Ba da, într-o zi l-a găsit. Era într-un azil de bătrâni şi au rămas împreună să-şi amintească. Au murit îmbrăţişaţi... (Se aşează pe jos lipit de scaun)

Tânărul: Crezi că şi-au pus-o? Dacă nu, puteau să nu se mai fi văzut de loc!

Tânăra (Se face că nu l-a auzit): Cât trebuie să se fi iubit Tu o mai iubeşti după atâta vreme?

Bătrânul: Tocmai asta e! Am putut să macin tot timpul scurs in expectation.

Tânăra: Şi n-ai obosit?

Bătrânul: Nu, m-am obişnuit. (Priveşte fotografiile, turns gay). I-am cumpărat rochie de mireasă deşi mi-aş fi dorit o nuntă goi. ( Scoate dintr-un geamantan o rochie îngălbenită, muzică se aude mai tare) O ţin în dulap de când a plecat şi o dezbrac în fiecare noapte.

Tânărul: Pe cine?

Bătrânul: Rochia.

Tânărul: Şi n-ai văzut că a putrezit?

Bătrânul: Nu, e doar roasă de timp ca şi mine, dar m-ajută să nu mă destram de tot.

Tânăra: Îţi scria?

Bătrânul: Nu, îmi trimitea fotografii. 25februarie1975, 6martie81, 10noiembrie90...

Tânăra (Le ridică) Bine, dar aici nu sunt decât buze, ochi, mâini, ar putea fi ale oricui.

Bătrânul: Nu, sunt ale ei. Au forma caldă a trupului ei.

Tânăra (Îi ia palma şi i-o priveşte): O să fie bine şi pentru tine.

Bătrânul (Se răsuceşte pe scaun şi devine nervos): Ştii să ghiceşti?

Tânăra: Cred c-am început să-nvăţ. O să ai noroc, o să vezi, dar trebuie să mai aştepţi.

Bătrânul: Asta fac de 30 de ani.

Tânărul: Ce bou, te pomeneşti că ţi-ai făcut şi vreun tatoo pe cur cu fuck the same?

Tânăra (îl ignoră): Mai aşteaptă. (Se-aşează pe jos şi întinde nişte cărţi de joc cu faţa în sus. Îl priveşte fix pe bătrân, care se aşează în faţa ei): Femeia de ghindă peste tot.

Bătrânul (Se uită în ochii tinerei): Era de verde, dar oricum, crezi că se întoarce?

Tânăra: Toată lumea se întoarce, n-ai nici o grijă. Oboseşti să tot fi departe.

Bătrânul (Se ridică entuziasmat): I-am luat şi un inel cu marcasite.

Tânărul: Vezi să pui ojă peste ele, că se desprind în timp.

Tânăra (Îşi pune inelul pe deget): Mi se potriveşte şi mie.

Tânărul: Ai grijă că lui îi plac apariţiile marine, o idee mioape. (Încearcă s-o ia de mână pe tânără, ea îl respinge, recul şi attraction în doi, după care el îi priveşte pe amândoi şi iese)

Tânăra: Unde-ai întâlnit-o?

Bătrânul: Aici. Stătea la masa aia. (Se ridică şi se duce spre un loc unde nu e nici o masă, schiţează un gest ca şi cum s-ar aşeza). Cum am văzut-o, am simţit că vreau să-i sărut tot trupul, dar m-am oprit la lobul urechii. Era super senzual. Mirosea a castane coapte. A scos din geantă un arcuş de vioară şi l-a pus între noi. A două zi i-am cumpărat o vioară. Îmi cânta noaptea în timp ce eu îi spuneam povestea cu pinguinul care-şi găseşte într-o dimineaţă pe mal perechea aproape moartă şi-o salvează ţinând-o în braţe trei zile şi trei nopţi. Era înnebunită după povestea asta. Mă punea să i-o repet continuu. Dacă săream ceva, se enerva cumplit.

Tânăra: O fi plecat spre vreun mal să vadă dacă nu cresc cactuşi şi în preajma pinguinilor.

Bătrânul: M-am gândit şi la asta, dar tot avea timp să se întoarcă. (Priveşte în gol câteva minute). Mă duc să mă culc, mi-e somn, deşi îmi ia atât de mult să mă desprind... E-un paradox cu noaptea asta! N-o simţi cât e de grea decât atunci când eşti singur. Overwhelming mă dau în vânt după cuvântul ăsta. (Lumina devine difuză, rosteşte cuvintele hipnotic). Nu puteam să adorm decât dacă ne lipeam palmele o cuprindeam în liniile acelea frânte de care îmi agăţasem toate visele.

Tânăra (Se ridică şi îl ia de mână): Poate nu mai ştie unde e cafeneaua. Ieşi puţin afară şi uite-te în jur. Cine ştie, dacă s-a rătăcit?

Bătrânul (Îşi şterge lacrimile şi se grăbeşte spre uşă, o trânteşte în urmă lui)

Tânăra (Se repede la geamantan, se dezbracă, îşi pune rochia de mireasă şi mută o masă spre locul unde indicase bătrânul înainte)

Bătrânul (Intră deprimat, priveşte în gol): Nu e nimeni afară. Bate doar vântul. (Se uită tulburat spre masa unde se află tânăra şi se apropie încet ca şi cum n-ar vrea să o sperie): Eşti aici?

Tânăra: De mult.

Bătrânul: Bine dar de-abia am ieşit să te caut. Când ai intrat.

Tânăra: Imediat ce tu ai ieşit. M-am întors să-mi mai spui odată povestea cu pinguinul. Am uitat cum reuşeşte să-şi salveze perechea.

Bătrânul (plânge): O ţine în braţe trei zile şi trei nopţi.

Tânăra: Şi ea?

Bătrânul: Pleacă.

Tânăra. Da, parcă nu era aşa povestea.

Bătrânul: Am schimbat-o.

Tânăra: De ce?

Bătrânul: Ca să pleci şi să fii fericită.

Tânăra: Uite că m-am întors.

Bătrânul (Priveşte fotografiile şi le rupe): Dar nu...(confuz) ea nu se mai întoarce. A rămas pe un mal să le cânte pinguinilor. I'm alone.

(Lumina se stinge. La o masă în fundal, tânărul priveşte fotografiile tinerei care sunt proiectate în acelaşi timp pe pânză în spate.
Rememorează haotic nişte date: 20februarie, 5mai. 3iulie
...
Citeşte aproape plângând o scrisoare: "Am plecat să cumpăr un cactus. Aşteaptă-mă la Café del sol.")

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer