Frig

Era atât de frig
încât războiul rece înghețase.

Îmi vedeam răsuflarea în clasă,
pufoasă ca un caier de bumbac,
îi vedeam răsuflarea profesorului
și pe-a colegilor mei de liceu.

Acasă, îmi așezam mâinile pe lampa de birou
să le transform din albastre în roșii.

Mama a cumpărat materiale,
căptușeli, pâslă si capse,
și ne-a croit mie și fratelui meu
costume de ski ca să le purtăm la școală.

Dormeam cu căciuli de lână,
ciorapi de lână, mănuși de lână,
și pulovere de lână atât de groase
încât puteau să reziste și moliilor și gloanțelor.

Răsuflarea mea se prefăcea în condens
care apoi îngheța pe perete,
formând flori și liane complicate.

Era atât de frig
încât actorii pe scenă își vedeau răsuflările
iar audiența inspira versurile lui Shakespeare
și expira nori Cirrus, subțiri.

Mirele și mireasa se sărutau nonstop
ca să-și țină de cald,
iar nuntașii schimbau cuvinte degerate
înainte să se aducă mâncarea.

Era atât de frig
încât au crăpat toate pietrele.

Doctorii aveau respirații albe de tifon,
ca și cum fantome ar fi fost prezente
în sălile de operații
înainte să deschidă
pântecele pacienților, aburinde.

Era atât de frig
încât vecina mea care lucra la circ
a adus acasă pitonii
ca să nu înghețe,
și-i ținea în cada de baie.

Îi purta la serviciu
ca pe-un costum strâns pe corp
pe sub blana de nurcă.

Decade la rând a fost frig, frig.

Fiecare dintre noi expira
câte un mic norișor,
dovada că eram încă in viața.

(în perioada 1 aprilie 2023 - 30 iunie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)