Copilul care fierbe în mămăligă se numeşte Santiago...

Copilul care fierbe în mămăligă se numeşte Santiago
(şi nimeni nu vorbeşte cu ea)

Rapid a câştigat duminică seara al treilea titlu de campioană din istoria sa, remizând în Cotroceni, după ce Steaua a pierdut la Constanţa. Duminică dimineaţa, Leonard Doroftei l-a bătut măr pe Spadafora, dar arbitri au zis că cei doi boxeri au fost, de fapt, egali. O dreptate şi o nedreptate, dacă iau în calcul parcursul constant al Rapidului în campionat şi evidenţa superiorităţii lui Doroftei. Şi mie mi-e gândul la altele, de vreo cinci zile. Nu zic că am dreptate, dar iată cum văd eu lucrurile.

Benigno a avut un vis. Un vis care s-a repetat de două ori. Se spune că dacă un lucru se întâmplă o dată, e foarte posibil să nu se mai repete, dar dacă se întâmplă de două ori, sigur va fi şi o a treia dată. Chiar şi ţiganii care umblă cu circul ar putea spune ce înseamnă un vis repetat de două ori. Copilul fierbe însă în mămăligă, pentru că nimeni nu-l iubeşte. Oamenii mari se străduiesc să-şi uite visele de copii şi se chinuie să nu viseze dincolo de ei.

Benigno o iubeşte pe Alicia, Marco n-o iubeşte pe Lydia, Santiago nu ştie încă ce e dragostea, pe copil nu-l iubeşte nimeni. Maktub! Santiago a învăţat pe câmpiile Andaluziei încotro se îndreaptă Levantul, vântul despre care a auzit că vine din deşert. Acum vrea să afle şi ce poartă cu el acest vânt. Copilul fierbe în mămăligă şi nu înţelege, pentru că nimeni nu-l iubeşte. Marco scrie cărţi care-l ajută pe Benigno să facă singurul lucru pe care nu l-a putut face pentru Alicia: să călătorească. Copilul fierbe în mămăligă şi visează Lumea. Merită să plângi pentru asta, îşi visează Marco amintirile. Amintiri cu Piramide mutate în Cuba, unde Benigno visează o fată tristă. "Vorbeşte cu ea!" îi spune el lui Marco, fără să ştie că acesta nu crede. Nu crede pentru că n-o iubeşte pe Lydia. Îi e frică, dar adevărul e că o iubeşte pe Alicia. Altfel de ce ar mai veni să-şi ia la revedere de la ea, spunându-i lui Benigno, în acelaşi timp, că Alicia nu e capabilă să spună "Da"!? Marco poate vorbi cu Alicia pentru că o iubeşte, chiar dacă ea nu poate răspunde în nici un fel; de fapt, el presupune că nu poate răspunde, sperând că-l aude. Copilului nu i se spune nimic, e lăsat să fiarbă în mămăligă. Lui Santiago îi e frică între nisipuri, căutându-şi Legenda.

Două cărţi şi un film vorbesc despre acelaşi lucru: dragostea poate! E în stare de orice lucru nevisat. Copilul fiert în mămăligă al Aglajei Veterany e trist şi neiubit. Flăcăul Santiago, din Alchimistul lui Coelho, se caută pe el însuşi şi se descoperă într-o dragoste a deşertului. Marco şi Benigno se completează în două iubiri diferite. Unul pentru celălalt, amândoi pentru Alicia.

Dragostea. Tuturor le lipsea şi chiar fără să ştie o căutau. Copilul fierbe în mămăligă şi se numeşte Santiago. Cineva trebuie să vorbească cu ea. Chiar şi Lydia, toreadoare ce pare neiubită, o găseşte la Nino de Valencia, reîntors ca să vorbească cu ea. Chiar dacă târziu, dragostea se aşterne peste chipul cioplit al femeii ce s-a luptat cu taurii. Aşa cum, fără să ştie, dragostea lui Benigno a "înviat-o" pe Alicia, îndrăgostită în vis de Marco.
De cinci zile mă gândesc că fiecare dintre noi e un copil fiert în mămăligă, numit Santiago. Să vorbim cu ea! Maktub!