Ce m-a influențat în primă fază a fost pictura abstractă. A venit un moment în viața mea când am cunoscut mai mulți pictori locali și am mers constant la expoziții de pictură. Nu am început să studiez pictura, nu am ajuns să am un pictor preferat, dar a fost pur și simplu ceva nou, care m-a făcut să fotografiez din altă perspectivă - astfel teleobiectivul de 70-200mm fiind preferatul meu pentru peisaje.
Dar ceea ce a fost decisiv în orientarea spre fotografia abstractă sau spre texturi, momentul în care asta a făcut clic în capul meu, a fost închirierea alături de niște prieteni a unui avion de mici dimensiuni în Islanda și un zbor de aproape 2 ore pe deasupra râurilor glaciare.
Trecând peste frigul pe care îl înduram ori de câte ori deschideam geamul ca să fac poze plus răul de zbor pe care l-am avut pentru că îi ziceam pilotului să încline avionul ca să putem face poze mai bune la râurile de jos, experiența a fost una care m-a convins să îmi iau o dronă și să experimentez mai mult fotografia din aer.
Fotografiile prezente mai jos nu sunt toate realizate din dronă sau din avion, unele sunt făcute și la "firul ierbii". De fapt am făcut o selecție scurtă dar echilibrată, în care patru fotografii sunt realizate din avion, patru din dronă, iar patru sunt realizate cu aparatul foto, fie iarna prin munții Țarcul, fie în Delta Dunării la nivelul apei, fie prin Islanda sau Norvegia.
Fotografiile de genul acesta le văd de multe ori ca pe un test Rorschach pentru cei care le privesc. Fiecare persoană care le privește poate avea altă părere, altă perspectivă, iar fotografia aproape că devine personală pentru fiecare privitor.
Pentru mine fiecare fotografie este subiectivă, ori de câte ori le privesc mă duc imediat cu gândul la locurile în care sunt făcute, momentele petrecute acolo și, cel mai important, oamenii cu care am împărtășit experiențele.
Fotografiile abstracte le compar cu niște numere de magie, pentru că încerci să le observi din toate unghiurile posibile, să îți dai seama ce sunt și cum au fost realizate. La unele îți poți da seama în primele secunde, la altele mai durează, până întrebi "magicianul" cum și unde a fost făcută fotografia. În momentul în care este explicat cadrul, dispare un pic din "magie", dar rămâne mereu un moment de satisfacție pe fața privitorului, mai ales când conectează toate punctele.
Cred că orice comentariu este unul productiv, cel puțin pentru mine. Faptul că o persoană își rezervă câteva momente pentru a-ți da un feedback, înseamnă foarte mult pentru mine. Trăim într-o perioadă în care a da scroll non-stop pe ecranul telefonului sau al calculatorului a devenit un automatism. Nu foarte multă lume mai are răbdare să analizeze o fotografie sau un clip, totul este pe repede înainte. (Recunosc că și eu mai fac asta din când în când și îmi dau seama că sunt superficial cu unele lucruri și trebuie să fiu mai răbdător și mai atent la detalii.)
Cam acesta ar fi principalul motivul pentru care îndrăgesc fotografia abstractă, conexiunea cu cel care îți privește, analizează sau critică poza.
florentiuilie.com
