Am început cu fotografia de stradă, cu portrete și chiar am testat un pic și aparatele pe film și alte tipuri precum pinhole.
În ultimii 6-7 ani m-am orientat mai mult spre fotografia de natură, dorința aceasta venind odată cu pasiunea mea pentru sport și mers pe munte.
Treptat am întâlnit oameni, fotografi de natură, sau pur și simplu pasionați de natură cu care am legat prietenii destul de strânse, oameni cu care fac mereu schimb de idei și din când în când mai ieșim la o tură de fotografiat prin diverse locuri din țară sau străinătate.
Participând la diverse ture foto / workshopuri nu pot să zic că m-am axat pe tehnică sau teorie.
În general nu mă gândesc foarte mult la tehnică, ceea ce poate fi și un lucru rău, dar accentul îl pun mai mult pe starea în care sunt când îmi petrec timpul într-un loc în căutarea subiectului dorit.
Astfel pot să zic că am ajuns să îndrăgesc mai mult natura, să o respect, să am grijă și să știu când să zic stop nu mai înaintez fiindcă vine furtuna, întunericul, orice care mi-ar pune siguranța în pericol.
Am început să adopt tot mai mult o idee pe care am auzit-o într-un interviu cu Kilian Jornet și anume ideea de a renunța când condițiile nu sunt bune și a te reîntoarce în acel loc ori de câte ori este posibil pentru a reuși ce ți-ai propus.
Astfel mi-a pornit o curiozitate față de tot ce înseamnă viață din afara junglei de beton, cum îi mai zic orașului în care locuiesc, și încerc ori de câte ori îmi permite timpul și condiția fizică să ies în natură și să explorez, fie că merg cu aparatul la gât, fie că mă sui pe bicicletă să îmi fac un antrenament.
Așa am început să călătoresc tot mai mult cu grupuri de oameni, dar și singur câteodată, prin diverse locuri încercând astfel să surprind cu aparatul, sau și cu drona în ultima vreme, diverse peisaje și animale.
Dacă este să vorbesc de viitor îmi doresc să văd mai mult din țara noastră, eu fiind mai mult novice când vine vorba de natura din România, călătoriile mele fiind în mare parte în afara țării.
Un lucru pozitiv pe care l-a adus pandemia pentru mine, dacă pot spune așa, ar fi că am început să explorez mai mult România, natura în general și să fac mai multe legături cu fotografii de natură de la noi din țară.
Mi se pare că este o comunitate destul de mare și ori de câte ori mă întâlnesc cu oameni, fie că e planificat, fie că este din întâmplare, mereu există o legătură, un punct comun, acela fiind evident natura.
Imaginile din această serie sunt făcute în: Madeira (Portugalia), Dolomiți (Italia), Torres Del Paine (Chile), Vaeroy (Norvegia), Valea Oltului și Poiana Ponor.
florentiuilie.com
