Astăzi este luni, mâine, vineri...
În acest cotidian, în care timpul nu este niciodată de ajuns, pentru mine fotografia este o formă de evadare.
Un workshop de fotografie de stradă, la care am participat în anul 2014, organizat de către Vlad Eftenie, mi-a dat direcția în ceea ce privește stilul fotografic.
Tot în acea perioadă, întâlnirile Asociației Bucureștiul Meu Drag, organizate de către Andrei Bîrsan, m-au ajutat să cunosc orașul mai bine, mi-au stârnit curiozitatea de a ajunge în locuri mai greu accesibile și de a-l fotografia.
Fotografiez atât color, cât și alb-negru, cu toate că, în ultima vreme, înclin spre fotografia alb-negru.
Cu imaginile alb-negru pot transmite mai multă emoție, pot accentua subiectul și, nu în ultimul rând, pot "ascunde" data la care a fost făcută fotografia.
Fotografia alb-negru îmi provoacă nostalgie și mă duce cu gândul spre trecut, probabil și pentru că fotografiile realizate prin anii '30-'40 de către Bresson, Doisneau, Ronis erau alb-negru. Datorită fotografiei, am ajuns să văd orașul cu alți ochi, să îmi doresc să îl cunosc, să-i cunosc oamenii cu obiceiurile lor, schimbările prin care trece, să văd frumosul într-un loc care aparent nu are nimic de oferit din punct de vedere estetic.
Îmi place să documentez Bucureștiul, să redau prin fotografiile mele viața de zi cu zi, așa cum este, strecurând totuși și un strop de umor.
Unii ar putea să nu găsească acest lucru interesant acum, dar peste 20-30 de ani, multe dintre fotografiile cu locuri și oameni care nu mai există vor fi foarte interesante pentru noile generații, cu atât mai mult pentru supraviețuitorii generației mele.
Obișnuiesc să cumpăr cărți și albume despre fotografie și despre București, în care pot găsi inspirație și motivație pentru a duce această pasiune mai departe.
Fotografiez în principal cu Fujifilm seria X-Pro și X-T și întotdeauna cu obiective cu focală fixă, 35 mm, 28 mm.
Designul retro al acestor camere foto face ca mulți oameni să creadă că folosesc o cameră cu film, până când văd afișajul LCD pe partea din spate a corpului camerei.
Oricum, este o oportunitate grozavă de a începe o conversație cu o persoană fotografiată, ceea ce mă ajută să creez o atmosferă mai relaxantă.
Ca fotograf, sunt mereu în căutare de noi tehnici și modalități de a-mi exprima percepția despre lumea din jurul meu.
Fotografia de stradă este o reflectare cu adevărat sinceră a personalității mele interioare.
Întâlnesc oameni noi, învăț lucruri noi despre fotografie, dar și despre mine.
Este o călătorie frumoasă!
"The marvels of daily life are exciting; no movie director can arrange the unexpected that you find in the street." spunea Robert Doisneau.
https://www.gabibarbulescu.ro/
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
